Pe 30 iulie, Sala Wiener Musikverein din Viena, sediul orchestrei Filarmonicii din Viena, va fi gazda unui concert de excepție al Operei Naționale București, dedicat personalității remarcabile a lui Ciprian Porumbescu, violonist, compozitor, teolog şi un mare patriot român, la 170 de ani de la nașterea sa și la 140 de ani de la plecarea sa spre stele.
Ciprian Porumbescu (Ciprian Golembiovski), s-a născut pe 14 octombrie 1853, la Șipotele Sucevei, în Bucovina, într-o familie modestă, fiind fiul preotului Iraclie Golembiovski şi al Emiliei Clodniţchi, de origine poloneză. Micul Ciprian nu a beneficiat de o educație muzicală continuă şi completă, dar a primit primele lecții de vioară la școala din Ilişeşti, în satul din apropiere, urmând apoi gimnaziul la Suceava, unde a început să studieze pianul şi orga. Mai târziu, în perioada 1873 – 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuţi, devenind membru al societății studenţești „Arboroasa” - numele vechi al Bucovinei, compunându-i imnul și conducând corul din cadrul acestei societăţi culturale.
Un mare patriot, s-a implicat cu mare convingere în mişcarea patriotică de „redeşteptare a solidarităţii naţionale”, ţinând discursuri înflăcărate despre românism, unire și neatârnare. Mai târziu, urmându-și pasiunea, a devenit bursier al Konservatorium für Musik din Viena, unde a dirijat corul Societății Studențești ”România Jună”. Tot aici, în 1880, a realizat o colecţie de douăzeci de piese corale şi cântece, „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români”, colecție care reunește creaţii precum „Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului” sau „Imnul unirii – Pe-al nostru steag”.
În perioada 1881 - 1883 a lucrat ca profesor la Gimnaziul Românesc din Brașov, fiind și dirijor al corului de la biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului.
Ciprian Porumbescu ocupă prin compozițiile sale memorabile un loc de seamă în istoria muzicii, creații din care răzbate un puternic spirit românesc, în care a transpus esența supremă a neamului. Muzica sa ne însuflețește și ne face inimile să tresalte cu sentimentul de a aparține acestui popor străvechi, unic prin valorile lăsate moștenire de înaintași, abordând tema patriotică îmbinată cu elemente de expresivitate care îi definesc stilul de o muzicalitate aparte. Dragostea pentru țară și pentru tot ceea ce este românesc a fost transpusă în piese de o mare frumusețe și sensibilitate. Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt: „Balada pentru vioară si orchestră” op. 29, celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, muzică ce dă astăzi imnul național al Albaniei – „Hymni i Flamurit”, melodia fostului imn al României „Trei culori”.
Ciprian Porumbescu a creat prima operetă românească pe versurile lui Vasile Alecsandri, „Crai nou”, prezentată pentru prima dată în sala de festivități a Gimnaziului Românesc din Brașov, în prezent, Colegiul Național ”Andrei Șaguna”, operetă cu o temă de inspirație folclorică, pornind de la legenda populară potrivit căreia se credea că atunci când pe cer apare Craiul Nou, tinerelor fete care i se închină li se îndeplinesc dorințele. În ”Crai Nou” se recunosc două surse de inspirație – cea a folclorului românesc și cea a operetei clasice vieneze, marea dorință a lui Ciprian Porumbescu fiind aceea de a crea o operetă izvorâtă din folclor, ceea ce a și reușit, „Crai Nou” devenind un reper al muzicii românești din secolul al XIX-lea și nu numai. Muzica muzică simplă și caldă și versurile operetei îmbină veselia cu tușa poetică, visătoare, într-o atmosferă românească extrem de tonică și urmărește povestea cuplurilor de îndrăgostiți cărora Luna Nouă („Craiul Nou”) le aduce fericirea.
Despre ceea ce a reprezentat momentul apariției operetei ”Crai Nou”, cronica publicată în ziarul Patria în 1898 rămâne și astăzi valabilă: „este cu neputință a asculta cuvintele lui Alecsandri și muzica lui Porumbescu fără a rămâne fermecat nu de artă ca artă, ci de a vedea lumea ca român.”
Din păcate, mult prea devreme, la nici 30 de ani, Ciprian Porumbescu a plecat spre ceruri, însă noi, cei de astăzi și cei de mâine suntem datori să ducem mai departe testamentul său, ultimele cuvinte pe care le-a șoptit, pe 6 iunie 1883: ”Să nu lăsaţi muzica mea să moară!”.
Soliștii, corul și orchestra Operei Naționale București, sub bagheta dirijorului Daniel Jinga, vor aduce publicului un program plin de vitalitate, emoție și strălucire, în care sunt incluse ”Balada”, ”Rapsodia Română”, ”Tatăl Nostru” și ”Crai nou”, prima operetă românească. Maestrul Gheorghe Zamfir va fi prezent pentru a-l omagia pe Ciprian Porumbescu prin măiestria naiului său, alături de solista Maria Coman.
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, Ambasada României în Austria și Biserica ”Pogorârea Sfântului Duh și Ștefan cel Mare” din Viena au susținut acest eveniment cultural de o mare importanță pentru promovarea valorilor românești.
Muzica lui Ciprian Porumbescu nu moare!