Muzeul Municipiului București invită publicul să viziteze începând de vineri, 3 iulie 2020, noua expoziție tematică de la Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu, nr. 2), oferită vizitatorilor sub genericul „Bucureștiul medieval al familiei Mavrocordat”.
Bucureștiul, capitala necontestată a Țării Românești în epoca fanariotă, devastat de războaie și calamități periodice, izbutește să renască de mai multe ori din propria cenușă, dobândind un aspect eclectic și cosmopolit, deopotrivă oriental și occidental. Credința creștină a constituit, și în veacul fanariot, un important reper al bucureșteanului, indiferent de mediul social din care provenea. Ctitorii bisericilor bucureștene aparțin tuturor claselor sociale, chiar și meșteșugarilor și negustorilor, fețelor bisericești, dar și domnilor. În ciuda obligațiilor financiare în creștere față de Înalta Portă și a duratei relativ scurte a domniei, mulți dintre primii fanarioți au dorit să își lege numele de cel puțin o ctitorie. Primul domn fanariot din Țara Românească, Nicolae Mavrocordat (1716, 1719-1730) ridică la Văcărești cel mai mare ansamblu monastic pe care l-a cunoscut vreodată Țara Românească. Tot el reface Paraclisul Mitropoliei Bucureștilor, în vreme ce fiul său, Constantin Mavrocordat (1730, 1731-1733, 1735-1741, 1744-1748, 1756-1758, 1761-1763) zidește mănăstirea Sfântul Spiridon Vechi la 1747, repară și extinde Biserica Bunei Vestiri de la Curtea Domnească.
De asemenea, tradiția prezenței unei case domnești în marile complexe monastice a fost continuată de Nicolae Mavrocordat, în cazul ctitoriei sale de la Văcărești. Pe lângă aceste case, Nicolae Mavrocordat își va ridica la scurt timp o altă reședință, pe un teren ce aparținea Mănăstirii Radu Vodă, pentru a-i oferi clipe de tihnă în mijlocul unui cadru natural îmbietor. Aceasta se va numi „Casa de la Foișor”. Neînzestrând casa domnească cu un paraclis, după cum se obișnuia, doamna sa, Smaranda (Smaragda), va ridica la 1745 o biserică, „Biserica de lângă Casa de Priveală”, rămasă cu denumirea Biserica Foișor.
Muzeul Municipiului București este păstrătorul vestigiilor de la Mănăstirea Văcărești, cea care a avut cumplita soartă să fie demolată în decembrie 1984. Fresce din ansamblul monumentului onorează cu prezența lor săli de expunere ale Palatului Suțu, loc în care poate fi completată povestea Bucureștilor din timpul domniei ctitorului ansamblului monastic Văcărești.
Litografii cu lăcașe de cult ridicate în București în prima jumătate a secolului al XVIII-lea recompun imaginea de oraș al bisericilor și al mănăstirilor. Expoziția, realizată în jurul frescelor de la Văcărești, poate reînvia convingător imaginea Capitalei într-o epocă fascinantă, care a pregătit trecerea la modernitatea românească.
Vizitatorii își vor putea imagina spațiul citadin în care erau etalate veșmintele, luxul, dar și culoarea, prin această scurtă incursiune în spațiul dintre zidurile domnești. Icoane și obiecte de cult, monede de secol XVIII, piese de arheologie medievală, veșminte de epocă și accesorii, gravuri, documente, litografii, obiecte de artă decorativă, toate din colecțiile Muzeului Municipiului București, oferă, într-o concepție expozițională în sala cu fresce de la Palatul Suțu, o imagine a Bucureștiului valaho-fanariot din vremea domniei ctitorului mănăstirii Văcărești, Nicolae Mavrocordat, o imagine a vieții creștine, dar și elemente din viața cotidiană.
Noua expoziție de la Palatul Suțu poate fi vizitată începând cu data de 3 iulie, de miercuri până duminică (inclusiv), între orele 10.00 – 18.00 (17.30 ultima intrare).