„Salut, Florin, intrarea în cursă. În mod evident, va exista un gentlemen’s agreement care să ducă la o competiție onestă, pozitivă, în care să arătăm bogăția de resurse umane a PNL (...)”.
Daa! Gentlemani. Bucuria competiției pentru binele partidului și al țărișoarei noastre. Nimic nu e mai nostim decât să citești ce spune un politician despre același lucru, dar exact pe dos.
Sus sunt vorbele lui Ludovic Orban, după ce a aflat că Florin Cîțu, invenția lui politică, îi vrea gâtul. Iar o bogată resursă de liberali făcuți oameni tot de el s-a pozat cu trădătorul.
La două săptămâni, din discursul lui Orban încep să mai dispară din gentlemani. Cică „Unde s-a mai văzut într-un partid ca un secretar general, care este propus de președintele PNL, să se întoarcă împotriva președintelui PNL, dar să se agațe în continuare să fie secretar general al partidului. Nu există așa ceva în niciun partid politic”.
Ultima informație e deloc neglijabilă. Ea presupune că liderul PNL s-a uitat în ograda PSD – partid care își mănâncă președinții pe pâine, s-a uitat în vizuina USR – care, deși tânăr, a apucat să își mătrășească fondatorul, și a constatat că trădare ca la liberali nu există.
Și competiția onestă e departe de momentul „Și tu, Werner?”