Panama, o țară cu iz exotic, miros de bani și aer de prosperitate. În decembrie 1989, președintele Republicii Panama, Manuel Noriega, este arestat de forțele armate americane și pus în custodia unei închisori din Florida. În Panama City sunt aduși 20.000 de soldați americani împreună cu familiile. În perioada ce a urmat, capitala țării cunoaște un boom economic fără precedent. Cele 20.000 de familii de americani stau zece ani, iar orașul prosperă de pe urma consumului uriaș generat de acestea.
În 1999, Canalul Panama este transferat de către americani statului panamez. Canalul generează anual peste un miliard de dolari, cu numai 300 de muncitori. În perioada în care Republica de Panama hotărăște să nu impoziteze nicio firmă care își desfășoară activitatea pe teritoriul ei, numai din taxele de înființare a firmelor offshore se adună încă două miliarde de dolari. Se adopta legea scutirii de taxe a tot ce înseamnă vânzare de mărfuri comerciale în zonele de frontieră. Alt miliard de dolari din volumul uriaș de vânzări. Panama devine cea mai bogată țară din America Centrală și printre cele mai bogate țări din America de Sud.
Vizitarea Republicii Panama este o desfătare a ochiului. Curățenie, ordine și civilizație. Sate excelent organizate, vegetație tropicală abundentă și o capitală care rivalizează cu Manhattan, Shanghai, Hong Kong. Panama este pe primul loc în lume ca țară unde se pot retrage pensionarii care au o pensie de minim 1.000 de dolari. Au toate facilitățile medicale și sociale posibile.
Din casa mea din Costa Rica până în Panama City fac 8 ore cu mașina. Nu mă duc niciodată cu avionul. Iubesc să opresc prin sate, la câte un birt local și să fac cinste localnicilor cu o sticlă de bere și să ascult poveștile lor înflăcărate despre țara lor. Cred că sunt, poate, cei mai patrioți locuitori din toată America Centrală și de Sud. De la satele presărate prin jungla panameză ajungi într-unul dintre cele mai luxoase orașe ale lumii. Este fascinant.
Dar marea atracție a țării este sistemul offshore. Milioane de oameni bogați ai planetei își deschid aici firme pentru a beneficia de sistemul de taxe extrem de redus, aproape inexistent. În anii mulți de când locuiesc în Costa Rica am învățat cam tot despre sistemul fiscal din țara vecină. Chiar dacă eu prefer sistemul din Costa Rica, trebuie să recunosc că admir cum o țară mică a știut să-și creeze un sistem fiscal avantajos, care să-i aducă miliarde de dolari. Omul de rând nu este interesat neapărat să știe acest sistem infernal de eludare a taxelor din țările de origine, dar se bucură pe deplin de avantajele extraordinare care sunt, de fapt, la dispoziția lui: un nivel de trai ridicat, putere de cumpărare, prețuri mici, avantaje fiscale unice. De exemplu, un apartament cumpărat într un bloc nou este scutit de taxe și impozite pentru 25 de ani. Dacă blocul este construit cu 10 ani în urmă și cumperi acolo un apartament, următorii 15 ani nu plătești taxe pe apartament. Persoanele cu vârsta peste 65 de ani sunt scutite de tot ceea ce înseamnă cheltuieli cotidiene: bilet de autobuz, bilet de cinema etc.
Acum, după noile dezvăluiri privind averile mai-marilor lumii stocate în Panama, centrul de greutate financiar se mută, încet-încet, în Costa Rica. Vă promit că prin intermediul Jurnalului Național o să vă țin la curent.