Ce schimbări ați observat la copiii pe care îi tratați Dvs., în cei 2 ani de pandemie?
Din păcate, pandemia a impactat serios viața copiilor, ei riscând să devină una din cele mai mari victime ale acesteia. Binențeles, efectele diferă în funcție de vârstă, statusul socio-economic, mediu, implicarea familiei etc. Au existat atât efecte negative din cauza izolării sociale sau a închiderii școlilor, printre care am constatat creșterea stresului, anxietății, iritabilității, neatenției, insomniilor, dar și efecte pozitive prin timpul de calitate petrecut alături de familie, creșterea activităților în aer liber, perioade mai mari de odihnă, scutirea de un program școlar foarte încărcat care au dus la o robustețe și o sănătate atât fizică, cât și mintală mai bună. Un rol cheie aici a avut implicarea familiei, dar și accesul la tehnologie digitală, care a oferit totuși o anumită conexiune socială, dar și șansa de a continua procesele de învățare.
Cât de puternic credeți că este impactul asupra sănătății lor mintale și care sunt semnele că sănătatea lor mintală a fost afectată?
Majoritatea grupelor de vârstă au fost afectate, dar din punctul meu de vedere, cea mai afectată categorie sunt adolescenții. Unicef avertizează că cel puțin unu din șapte copii a fost afectat de măsurile obligatorii sau de recomandările de izolare la domiciliu aplicate, iar conform Organizației Mondiale a Sănătății, pandemia de COVID-19 a perturbat sau a dus la oprirea furnizării serviciilor de sănătate mintală în 93% din statele lumii la nivel național. Concluziile cercetării efectuate de Salvați Copiii România sunt că peste 90% dintre copiii care au avut nevoie de terapie psihologică în ultimul an au dezvoltat tulburări emoționale legate de contextul pandemic. Unul din doi adolescenți a fost diagnosticat cu anxietate. Un copil din trei s-a confruntat cu stări de anxietate și a avut nevoie de consiliere și suport psiho-emoțional, procentul crescând la peste 50% în cazul adolescenților, mergând până la consecințe extrem de grave, până tentative de suicid.
O altă analiză arată rate crescute ale simptomelor de anxietate și depresie la tineri în timpul pandemiei de COVID-19, iar 1 din 5 tineri se confruntă cu simptome de anxietate.
Ce s-a întâmplat cu copiii noștri? Pe mulți dintre copiii care se confruntă cu violența, neglijarea sau abuzul acasă, măsurile de izolare la domiciliu i-au adus în situația de a rămâne blocați în casă cu o persoană care exercită un abuz. Copiii au fost expuși stărilor emoționale negative ale adulților – frica, angoasele, nesiguranța, îmbolnăvirea celor dragi. Absența interacțiunilor directe cu grupul de prieteni, timpul crescut petrecut în fața ecranelor, avalanșa de emoții și intensitatea trăirii acestora au afectat capacitatea de autoreglare emoțională în rândul adolescenților, practic ducând la afectarea relaționării interumane, la dificultăți în exprimarea emoțiilor.
Cum ați fi gestionat deschiderea / închiderea școlilor?
La această întrebare nu au reușit să răspundă coerent grupuri de experți sau specialiști, dar am să încerc eu, în nume personal. Începând cu anul doi pandemic, după ce am realizat destul de bine medical și epidemiologic cum stau lucrurile, cred că ar fi trebuit investit masiv în digitalizarea învățământului, pregătirea tuturor cadrelor didactice, dar și dotarea copiilor din mediile defavorizate cu cele necesare (calculator, internet) astfel să nu mai existe deloc discontinuitate, iar trecerea în online sau hibrid să se poată face de pe o zi pe alta, foarte ușor, fără să mai afecteze procesul în sine. Ar trebui stimulată și creșterea tuturor activităților care se pot efectua în aer liber cât și a celor sportive. Nu în ultimul rând, asigurarea unei rețele naționale de suport psihologic și psihiatric atât ca copiilor cât și a familiilor acestora.
Ați întâlnit situații hilare, reacții ciudate ale părinților?
Da, au mai fost și vă dau un exemplu recent: am sunat un părinte pentru a-l chema cu fetița de cinci ani la vaccinarea ROR din cadrul Programului Național de Imunizare. Acesta a reacționat extrem de dur, spunând că nu o va aduce. Citez „ce vaccin, să vă faceți dumneavoastră vaccinul sau la cine vreți, eu nu fac niciun vaccin copiilor. Nu îi fac nimic, nu vă las să omorâți copilul cu vaccinul”, în condițiile în care i-am explicat cu calm totul despre vaccinul pe care îl mai făcuse la vârsta de 1 an. Genul acesta de confuzii majore le regăsim tot mai des din cauza fluxului enorm de știri false în domeniul medical, lipsei de încredere și nivelului de educație.
Cum vedeți generația de copii de acum ca adulți?
La această întrebare îmi este teamă să vă răspund acum. Tot ceea ce știu acum este că, fără o implicare extrem de serioasă a întregii societăți pentru sănătatea și educația copiilor noștri, lucrurile nu vor arăta foarte bine.
(sursa: Mediafax)