Acesteia i se mai spune și „grașiță”, „iarba porcului” sau ”pita porcului”, potrivit BRGV Buzău, citat de Antena3 CNN.
Se află pe toată planeta, atât în flora spontană, cât și în cultură, și este considerată una dintre cele trei buruieni cel mai frecvent raportate la nivel mondial. Face parte din grupa plantelor sălbatice comestibile. Datorită capacității sale de a revaloriza și reface solurile agricole degradate, Portulaca poate să crească în mod natural și poate fi utilizată tradițional ca sursă de hrană sau ca „aliment pe vreme de foamete”.
Iarba grasă este benefică pentru sănătate, fiind folosită în medicina tradițională pentru tratarea unor afecțiuni gastrointestinale, respiratorii, inflamații ale ficatului, rinichilor, ulcere și este menționată în tratate de medicină încă de pe vremea Imperiului Roman.
Dacii o foloseau ca plantă tămăduitoare
Dacii o foloseau ca plantă tămăduitoare, sub denumirea „lax”. În prezent, cercetările fitochimice întreprinse la specia Portulaca oleracea au demonstrat prezența flavonoidelor, alcaloizilor, terpenelor, acizilor organici, acizilor grași, mineralelor și vitaminelor.
Portulaca este consumată în mod tradițional în Spania, Grecia, Cipru, Italia, Turcia, China datorită conținutului ridicat de acizi grași omega-3, compuși antioxidanți ca vitamina A, C, E și B. Iarba grasă este o sursă importantă și de minerale precum potasiu, calciu și magneziu, mai ales când crește în condiții de stres, la care răspunde cu o creștere a concentrației de compuși benefici.
În România, este considerată o buruiană dăunătoare culturilor, întâlnindu-se printre răsadurile de legume sau flori, în lanurile de porumb, în livezi, dar și pe terenuri virane, pe marginea drumurilor, în zone improprii creșterii și dezvoltării altor plante.
Poate fi solitară sau poate forma un covor verde care acoperă solul. Această specie s-a adaptat foarte bine la condițiile extreme de mediu, vegetează în cele mai vitrege locuri, iar atunci când este smulsă și lăsată în teren, nu moare, având capacitatea de a emite rădăcini adventive pe toate organele sale vegetative aflate în contact cu solul, reluându-și ciclul de vegetație și grăbind astfel ritmul de maturare și autoînsămânțare în teren.
Floarea de piatră este comestibilă
Din aceeași familie face parte și ruda apropiată Portulaca grandiflora sau Floarea de piatră, una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite specii floricole ornamentale. Iubitoare de soare și foarte tolerantă la lipsa apei, aceasta prezintă flori într-un spectru foarte larg de culori: alb, roz, roz-somon, ciclam, orange, roșu, violet.
Floarea de piatră este comestibilă, fiind folosită ca decor pentru diverse preparate culinare datorită coloritului său foarte atractiv.
Trebuie consumată înainte de înflorire, când lăstarii și frunzele tinere sunt suculente și au gust plăcut, proaspăt. Salatele pot fi asezonate cu lăstari fragezi de Portulaca oleracea în combinație cu frunze de salată verde, rucola, spanac, măcriș, leurdă. Pe măsură ce iarba grasă înaintează în vegetație, gustul devine astringent și planta nu mai este atractivă din punct de vedere culinar.
Portulaca oleracea nu este o specie îndrăgită în România, datorită prezenței excesive în culturi și nu este apreciată nici ca plantă alimentară în gastronomia locală. Această specie poate fi luată totuși în considerare ca o alternativă viabilă de hrană cu proprietăți alimentare și medicinale valoroase, mai ales în contextul schimbărilor climatice.