Vârful de interes este capturat de alegerile pentru Cotroceni, deși experiența ultimilor 20 de ani arată că mandatele repetate ale președinților au fost dezamăgitoare la bilanț. Interesul ar fi alimentat de optimismul funciar al genei naționale din zodia ,,bunei speranțe”cu o nouă convingere, că acum vom ieși din asemenea erori, poporul suveran trimițând, în fine, în primul post al ierarhiei constituționale omul cel mai potrivit.Reperul de orientare îl constituie programul pe care fiecare candidat l-a lansat pentru convingerea electoratului.Evident că toate acestea sunt promisiuni sub semnul ,,vom face!” dar ele vor putea fi comparate cu balanța ,,de la vorbe la fapte” doar în cazul învingătorului în cursa prezidențială. De aceea sunt luate în serios și merită a fi analizate programele candidaților cu șansele cele mai consistente de a câștiga scrutinul care se încheie în 8 decembrie, după ce marele hop al turului I, din 24 noiembrie, va lasă pe dinafară 12 din cei 14 competitori. Candidații cu șanse mici la investitură, dar ambiții mari afișate sub generoasa idee caragialească de a ,,salva țărișoara”, lansează promisiuni care seamănă cu rezervările de cazare pe booking.com, fără angajament de plată.Sondajele arată scoruri de calificare în finală pentru cei care au sprijinul partidelor mari, la care s-ar adaugă Simion și independentul Geoană, ,,lebăda neagră”, după propria-i caracterizare.
O analiză a programelor economice lansate în campania electorală, cu măsuri financiare și fiscale de amploare duse spre detalii, ridică semne de întrebare privind capacitatea președintelui ales de a le transpune în practică, date fiind prerogativele constituționale limitate în domeniul respectiv. De aceea ele trebuie corelate cu programele de guvernare prezentate tot de prezidențiabili în numele partidelor pe care le conduc. Dar și aici intrăm în zona unor promisiuni cu șanse discutabile de materializare, deoarece se profilează, după alegerile parlamentare, instalarea la guvernare a unei coaliții. Rezultă că programele reale de guvernare vor fi negociate între partidele care vor forma majoritatea,în care se vor regăsi doar o parte a promisiunilor cele mai tentante care aprind dezbaterile electorale. Interesant că doar liberalii au anunțat un tandem președinte-premier,de aceiași culoare politică, deși aceiași persoană este ofertat la guvernare și de candidata USR la prezidențiale,nume agreat rapid și de prezidențiabilul PSD. Un fel de licitatie pentru un premier care, anticipăm, nu mai poate fi o atracție la voturi pentru că fiecare familie politică din acest triunghi al adversităților trag de aceiași persoană până îl vor rupe înainte de nominalizare.
Mediul de afaceri trebuie să aștepte luna decembrie 2024 pentru a putea să-și stabilească punctele importante din planurile pentru anul viitor sau pe termen mai îndelungat în funcție de soliditatea acestor coaliții cu geometrie variabilă care,momentan, au consistența desenelor din fum.La început de noiembrie nu există lansat spre public , nici măcar ,,pe surse”, reperele bugetului național pe anul 2025, singura cifră fiind procentul crescut la capitolul cheltuieli de apărare cu nivel minim de 2,5% și o perspectivă de 3% din PIB pentru anii următori.
Incertitudinea privind formula de guvernare și a modului de funcționare a relației între Palatul Cotroceni și Palatul Victoria planează și asupra politicilor fiscale , cu repere net diferite între competitori. Dacă ne oprim numai la aspectul impozitării muncii,esențial pentru un plan de afaceri, reținem că PNL susține cota unică de impozitare a muncii la 10% pentru toți angajații , indiferent de venit. PSD ar putea promova o impozitare progresivă, deși se abține ferm de la o mărire a taxelor și impozitelor, iar USR propune tăierea masivă de taxe pe muncă, cu zero taxe pe salariul minim introdus etapizat, ca sursă principală și imediată de creștere a veniturilor salariaților.
PSD este foarte explicit în propunerile din programul de guvernare ,,Calea sigură pentru România” în anunțarea de facilități fiscale: scăderea de taxe și impozite de 5 puncte procentuale la salariile brute sub 5 700 de lei; scutirea de impozit pe profit și cifra de afaceri pentru românii care se întorc în țară și investesc în România banii obținuți în străinătate. În acest caz, pentru o activitate comercială neîntreruptă,pentru 3 ani se aplică scutire integrală de la impozitul pe profit pentru un plafon de 300 000 euro prin credit fiscal nerambursabil.
Sunt cifre mult diferite propuse de partide și pentru salariul minim și mediu pe economie, nivelul acestora având impact direct în stabilirea bugetelor companiilor, indiferent de mărimea cifrei de afaceri. În proiectul PSD, salariul mediu brut ajunge treptat la 2600 euro, iar salariul minim la 1300 euro prin mecanismul salariului minim european; PNL ,,oferă” salariul mediu net de 7000 de lei lunar iar AUR plusează salariul munim brut de 5000 de lei, indexat anual cu inflația.
Predictibilitatea este avariată în acest tablou cu dispersie mare a propunerilor pe palierul salarizării și al facilităților fiscale. Un element comun al promisiunilor electorale, mai ales cele privind subvenții,scutiri, facilități este lipsa cvasi-totală a prezentării surselor de finanțare. Sunt ocolite ,de asemenea, cu mare grijă, măsurile care decurg din angajametele în exercițiu pentru reducerea deficitelor și a condiționărilor restrictive pentru accesul la finanțările din PNNR, în care nivelul de acceptanță pentru IMM-uri devine decisiv. Nici un participant la cursa electorală nu vrea să dea ,,vestea rea” a economiilor la cheltuieli,a reducerilor de personal, înghețării și eliminării unor sporuri, creșterea fiscalității prin taxe și impozite, ca surse ale veniturilor mai mari necesare pentru cheltuielile sporite ale statului cu marile investiții și politicile sociale extinse.
Este confirmat astfel studiul COFACE care apreciaza încă de acum 6 luni că ,,anul 2024 va fi dominat de febra electorală, populismul în creștere și instabilitatea geopolitică”. Acesta include anul electoral în riscurile majore pentru climatul în care se desfășoară activitatea economică, schimbările bruște de orientare în politicile fiscale fiind puțin agreate.În cazul României se adaugă și riscurile geostrategice, Marea Neagră și confruntările de la granița de Est constituind elemente care cântăresc greu în balanța factorilor perturbatori, cu o apăsare mai mare față de alte țări din Uniunera Europeană. De asemenea, în perioada electorală se impun a fi privite cu mai multă atenție pozițiile competitorilor față de relațiile cu NATO, UE și finanțatorii internaționali, curentele și opiniile tranșant populiste, naționaliste, cu apetență spre extremism, antisemitism și teoriile conspiraționiste, pot influența configurația viitorului parlament și crearea de majorități,ceeace adaugă alte elemente de risc. Susținerea de către acestea a unor bruște revendicări sociale și salariale, alimentate de creșterea prețurilor sau calculele privind pensiile, intensifică nemulțumirile și erodează încrederea în politicieni și față de democrație în general, soluția de găsire a ,,omului providențial” apărând a fi ,,salvarea” și o cale de capturare a voturilor.
Proiectele prezidențiale și programele de guvernare lansate – cel al PSD fiind cel mai articulat prin obiectivul strategic al reindustrializării – fac referiri la suportul esențial al energiei electrice pentru politicile economice. Este firesc, deoarece indicatori macroeconomici de bază au fost influențati puternic în ultimii trei ani de prețurile la gaze, carburanți și accesul la resursele energetice, inclusiv al celor regenerabile. Confuziile de abordare ale liberalizării pieței energiei generează pentru România costuri suplimentare,la care se adaugă presiunile și acțiunile radicale ale unor ong-uri ecologiste ceea ce dau instabilitate și întârzieri în investițiile mari din domeniu. În consecință, zăcământul gazier off shore Neptun Deeep și proiectele de conectare și transport ce configurează așa numitul ,, coridor vertical”, finalizarera unor hidrocentrale blocate de mulți ani prin procesele deschise de câteva organizații de mediu, cu finanțări și scopuri aflate în curs de cercetare la DIICOT,sunt cu risc de finanțare, protestele amintite fiind ca un pumn de nisip plasat în osiile planurilor de echilibrare a sistemului energetic național și crearea de disponibilități pentru export. Conexiunile pe linii electrice adecvate pentru accesul mai larg la rețelele europene și sistemele Ucrainei și Republicii Moldova sunt alte provocări care au nevoie de finanțări corespunzătoare.În funcție de soluționarea acestor probleme se pot clarifica și taxările care vor apăsa pe facturile la energie, definirea și sprijinirea consumatorilor vulnerabili după renunțarea la plafonarea prețurilor. Se pot deschide spre dezbatere subiectele care acum sunt evitate în campania electorală: nivelul suportabil de investiții în energia verde, taxarea acesteia, finanțarea programului de energetică nucleară care se va derula în următorul ciclu bugetar. O concluzie se conturează cu certitudine:riscul climatic are un impact financiar tot mai consistent și în România, iar piața certificatelor verzi apare ca un mijloc de finanțare a unor investiții ale statului.
Riscurile anului electoral sunt percepute de mediul de afaceri prin prisma posibilelelor schimbări ale regulilor ,,jocului” , cu precădere în zona fiscalității. Alegerile prezidențiale și parlamentare,cu noi așezări ale pieselor pe eșicherul politic conform votului popular, nu ar trebui să conducă spre modificări neprevizibile ale legislației din perimetrul economiei. Guvernanța după regulile unanim acceptate ale statului de drept statuează și conceptul de ,,securitate juridică”, din care decurge și principiul ,,încrederii legitime”. O consistentă lucrare de cercetare apărută în 2024, în editura Univers Juridic – ,,Aplicarea legii fiscale în timp”( autor Daniela Constantin–Vorovenci)-dezvoltă aceste principii pe o largă cazuistică din practica dreptului fiscal la nivel UE și național. Autoarea pune în discuție situații practice în care imprecizii legislative conduc spre interpretări abuzive sau practică inconsecventă a administrației fiscale. Dacă politicienii ar adânci lectura lucrării ar raporta mai exact promisiunile și deciziile lor la securitatea juridică știind că acoperă, inclusiv certitudinea, durata și validitatea actelor judiciare, precum și stabilitatea raporturilor juridice care se dezvoltă pe baza lor, astfel încât persoanele interesate să poată prevedea cu o probabilitate rezonabilă consecințele aplicării normelor legale și consecințele alegerii tiparului lor de comportament”. Într-o definiție mai aplicată putem reține ca un mesaj spre clasa politică aflată acum în efervescența electorală să nu treacă în plan minor securitatea juridică adică ,,acel principiu care însumează totalitatea tehnicilor care au ca finalitate protecția administraților în fața acțiunilor autorităților administrative, cu scopul de a asigura o stabilitate a situațiilor de care beneficiază”.