Povestea acestui prozator din câmpie extras brutal din viață este tulburătoare, exact ca proza peste care și-a întins aripile.
„Mircea Nedelciu a fost cel mai important prozator al generației ’80 (din primul val, cu Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova, Gheorghe Ene, Costi Stan, Sorin Preda, Emil Paraschivoiu), lider necontestat și definitoriu al ei, maestru al prozei scurte experimentaliste și realist-sociografice. Volumele «Aventuri într-o curte interioară», «Amendament la instinctul proprietății», «Efectul de ecou controlat», «Și ieri va fi o zi» sunt repere ale genului. Un tip cuceritor, de o inteligență creativă debordantă”, aprecia criticul și istoricul literar Paul Cernat într-un „pomelnic” închinat șefuitorilor de litere. În continuare, extragem din acest „pomelnic” numele Nedelciu: „Mircea a pus «ingineria textuală» în slujba unui proiect literar complex, în care antropologia socială, teoria comunicării și istoria mentalităților sunt absorbite cu vervă, imaginație și umor. A cochetat și cu SF-ul, iar baladele sale rimate rămân antologice”. Și câteva amănunte colorate: „Mircea Nedelciu și-a anticipat moartea în proza «Provocare în stil Moreno», inclusă și în antologia «Desant 83», iar «Curtea de aer», parte a volumului de debut, relatează, dramatic, episodul unei mult-disputate colaborări cu Securitatea, care l-a șantajat pe când lucra ca ghid ONT”.
În descendența lui Marin Preda
Dar să nu deviem de la literatură! „Născut la Fundulea, pe fosta moșie a Maricăi Sion și a lui Mateiu Caragiale (devenit personaj în romanul «Tratament fabulatoriu», unul dintre cele mai originale romane utopice autohtone), Mircea Nedelciu a fost și un prozator al câmpiei și al mediilor postrurale, în descendența, updatată postmodern, a lui Marin Preda (neuitatul personaj Bobocică îi datorează mult lui Marin Preda)”, considera profesorul Paul Cernat. În completare: „Ar merita scris, probabil, mai mult despre genealogia literară Marin Preda - Mircea Nedelciu - Dan Lungu - Sorin Stoica. Sofisticatul «Zmeura de câmpie» și mai lejerul «Zodia scafandrului» (neterminat) nu dau întreaga măsură a înzestrării sale de romancier. Romanul colectiv «Femeia în roșu» (scris împreună cu Adriana Babeți și Mircea Mihăieș) este însă unul dintre marile proiecte romanești ale ultimelor decenii, un excelent metaroman bănățeano-american al frontierei”, mai puncta Paul Cernat.
Părintele Târgului de carte Gaudeamus
Ultimele comentarii marca Cernat: „Publicistica de atitudine de după 1989, foarte actuală, merită (re)descoperită. Intelectual critic de calibru, Mircea Nedelciu a fost un om de stânga în linie rive gauche, dar și un întreprinzător liberal pragmatic. I se datorează câteva proiecte ambițioase (din păcate nerealizate până la capăt) ale generației ’80: ASPRO, librăria Euromedia, Topul național de carte ș.a. Împreună cu Mircea Sîntimbreanu a «pus bazele» Târgului de carte Gaudeamus (1994)”. O emoționantă (și personală) tușă finală a lui Paul Cernat: „Am făcut parte din echipa primei reviste a târgului și, în anii care au trecut de atunci, am avut ocazia să-l cunosc personal: era evident diminuat, dar viu, imaginativ, nedispus să depună armele. Un mare scriitor despre care rămân multe de spus și de scris”.
Mircea Americanu’
Scriitorul Gheorghe Crăciun (urcat la cer și el, în 2007, la 56 de ani) a împărtășit, într-un interviu acordat la începutul noului mileniu, amintiri neprețuite despre tovarășul lui de creație: „Mircea Nedelciu, pe care l-am cunoscut la 19 ani, era, după părerea mea, un prozator gata format, care avea teribile lecturi din prozatorii americani. Cred că nu-i scăpase nimic din ce se tradusese la noi - Sallinger, Hemingway, Dospasos - de la el am și auzit pentru prima dată de Dospasos, el a adus cartea în mână, ba chiar și pe Vargas Llossa. «Casa Verde» (prima carte a lui Llossa tradusă în românește, cred că prin 1970) tot de la Mircea Nedelciu a ajuns la mine. El înțelegea foarte bine ce e cu proza sau poate avea un simț al noutății, al schimbării”.
Deschideri filozofice
Și câteva detalii specifice generației optzeciste: „Pe de altă parte, Gheorghe Iova era poet (și eu eram poet în momentul în care am ajuns în facultate, și Ene era poet). Iova avea o apetență specială pentru lecturile de filozofie. El este cel care ne-a pus tuturor în mână celebra antologie filozofică a lui Balthasar. El este cel care ni l-a pus în mână pe Witgensthein cu «Tratatul logico-filozofic» și a făcut o mulțime de deschideri înspre filozofie. Sigur, m-aș putea și eu lăuda aici că sunt cel care l-a descoperit în cadrul grupului pe Herbert Read cu cărțile lui «Imagine și idee» și... îmi scapă numele, care s-au tradus atunci în românește, cărți teribil de incitante”.
Librar în buricul târgului
Absolvent al Facultății de Filologie (secția română-franceză) a Universității din București, promoția 1973, Mircea Nedelciu a devenit încă din studenție membru activ al cenaclului „Junimea”, coordonat de profesorul și mentorul Ovid S. Crohmălniceanu, alintat „Croh” de tinerii săi admiratori. Între 1970 și 1973, Nedelciu a editat, alături de colegii Gheorghe Crăciun, Gheorghe Ene, Gheorghe Iova, Ioan Lăcustă, Sorin Preda, Constantin Stan și Ioan Flora, gazeta de perete intitulată „Noii”. De menționat că după încheierea studiilor, autorul prozei „Și ieri va fi o zi” a trăit din activități desfășurate cu intermitențe - profesor navetist, ghid turistic etc. -, abia după un deceniu reușind să-și găsească un loc de muncă stabil: librar în buricul Bucureștiului, la „Cartea Românească”. În 1988, Mircea era lovit de o formă rară de leucemie, afecțiune cu care avea să lupte vreme de zece ani.
Moartea-n versuri
Dispariția prematură a scriitorului Mircea Nedelciu a fost semnalizată într-un poem impresionant de Florin Iaru, poem pe care-l redăm mai jos:
Tovarășa zilei
Am văzut moartea
cînd i-a astupat gura lui Mircea Nedelciu
cu mîna.
Cu mînă moartă.
Moartea
nu e frumoasă, urîtă, deșteaptă sau neîndurătoare.
N-are nici o putere.
Nu exprimă nimic.
Nu e romantică, pudică, visătoare.
Nu e nobilă, veselă.
Nu e de nicăieri, ea nici n-are treabă cu omul.
Însă are la ea garda de corp:
o mînă moartă
cu cinci degete.
Tocmai ciunga asta i-a băgat-o pe gît
încet, fără pauze.
Cînd Mircea Nedelciu a deschis gura,
am crezut că văd ieșindu-i din măruntaie
pumnul înmănușat.
Am vrut să spun
(ah, blestemată îngîmfare poetică):
mănușa de sticlă îi purta la degetul mic
sufletul voalat.
Dar nu e adevărat.
Mircea nu merită o balivernă poetică.
Mîna moartă a rămas înfiptă în gîtul lui
pînă l-a sufocat.
Istoria unei fotografii
„Era prin anii ’80 și ceva, cred, într-o excursie făcută de SLAST prin nordul Moldovei. Mă împrietenisem cu Mircea Nedelciu, tip extrem de miștocar și fost ghid pentru străinii veniți să viziteze vechile biserici, mai ales Voroneț, Gura Humorului...”. Astfel povestea cândva poetul Emil Brumaru, dus și el dintre cei vii în 2019.
Lipici la coronițe
Mircea Nedelciu a fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România de patru ori (1979, 1983, 1986 și 1990), dar a primit și Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, și Premiul ASPRO pentru proză scurtă (1998). Un scriitor cu lipici la coronițe, fără îndoială!
23 de ani s-au împlinit pe 12 iulie 2022 de la trecerea în neființă a prozatorului Mircea Nedelciu
„Mircea Nedelciu a fost cel mai important prozator al generației ’80, lider necontestat și definitoriu al ei, maestru al prozei scurte experimentaliste și realist-sociografice”, Paul Cernat, critic literar
„Mircea Nedelciu era evident diminuat, dar viu, imaginativ, nedispus să depună armele. Un mare scriitor despre care rămân multe de spus și de scris”, Paul Cernat, critic literar
„Dacă nu poţi lupta sau dacă lupta n-are şanse de succes, singura formă de rezistenţă este să ne refugiem în «fabulatoriu»”, Mircea Nedelciu, scriitor
„Război este când te duci la război și te întorci înapoi și visezi război”, Mircea Nedelciu, scriitor