Casa Artmark vă invită marţi, 9 iulie, la ora 19:00, la Palatul Cesianu-Racoviță, la Licitația de Artă Postbelică și Contemporană, inclusiv o secțiune caritabilă pentru construirea teatrului Grivița 53 #332
Artiști de top și o selecție de lucrări postbelice şi contemporane. Licitația include o largă paletă de nume cu ecou internațional: de la Corneliu Baba la Ion Țuculescu, de la Horia Bernea la Paul Neagu, de la Alexandru Ciucurencu la Geta Brătescu, alături de Ştefan Câlția, Sorin Ilfoveanu, Sorin Dumitrescu și mulți alții. Licitația include și o secțiune caritabilă pentru construirea Teatrului Grivița 53, cu lucrări semnate de Arantxa Etcheverria, Alexandra Nechita, Gheorghe Fikl, Francisc Chiuariu și Mihai Popescu.
Chris Simion-Mercurian are o carieră de peste 20 de ani în teatru, peste 48 de spectacole regizate, 10 cărți publicate și este inițiatoarea unui important festival de teatru independent din țară – UNDERCLOUD. Anul trecut Chris Simion-Mercurian a vândut casa bunicii și, cu banii încasați din tranzacție, a cumpărat un teren. Pe Calea Griviței 53. Acolo va construi G53 – PRIMUL TEATRU CONSTRUIT ÎMPREUNĂ DE LA ZERO.
„În 1946 ducea la bun sfârșit un astfel de demers inginerul constructor Liviu Ciulei, pentru fiul său - regizorul cu același nume. Teatrul construit de domnia sa este actualul Teatru Nottara. De-atunci și până astăzi nimeni nu a replicat o astfel de poveste”. După 73 de ani, Chris Simion – Mercurian ne invită să-i fim alături, iar visul ei să devină și visul nostru. „Este moștenirea pe care o putem lăsa generațiilor care vin din urmă și Bucureștiului. În 1999 întâlnirea cu celebrul scriitor francez Pascal Bruckner a fost definitorie. Am înființat împreună cea mai longevivă companie de teatru independent din România, Compania de Teatru DAYA. Acum 18 ani teatrul românesc era sub monopolul teatrelor de stat, iar încercarea de a face teatru independent era considerată mai degrabă o impostură, decât o formă de curaj, libertate și deschidere spre ceva nou. Atitudinea celor care făceau parte din sistemul instituțional, prejudecățile oamenilor care nu îndrăzneau să riște ca antreprenori în domeniul cultural, obstacolele pe care a trebuit să le depășesc… m-au întărit. Cu cât a fost mai dificil, cu atât a fost mai provocator. A fost modul prin care mi-am testat pasiunea și visul. <> este mai mult decât construcția unui teatru. Este construcția unei comunităti, a unui spirit”, spune Chris Simion-Mercurian. „Ne-am dat trei ani să construim: Primul an – obținerea avizelor și strângerea fondurilor. Anul 2 și anul 3 – demararea construcției, efectuarea lucrărilor și deschiderea spațiului. Acest proiect este derulat de Asociația Culturală „Grivița 53” fondată cu scopul de a duce la bun sfârșit această inițiativă. Prin statutul pe care-l asigură Asociația, destinația culturală a spațiului nu va putea fi schimbată. „Teatrele private (independente) din România își desfășoară activitatea în clădiri deja existente, multe din aceste spații fiind improvizate. Va fi primul teatru independent construit de la zero în condiții profesioniste: 1.400 mp construiți, sală de 150 locuri, scenă de 8/8, sală de repetiții la dimensiunile sălii de spectacol, foaierul spațiu de expoziții, cafeneaua librărie-bibliotecă, terasă – cinematecă. Crezul nostru: TO BUILD OR NOT TO BE”.
În septembrie 2017 „Grivița 53” a participat la cel mai important concurs de arhitectură sustenabilă din Europa, organizat la Marsillia de Fundația Lafarge Holcim. Au fost înscrise în competiție 5003 proiecte din toată lumea. „Grivița 53” a câștigat unul dintre cele 7 premii. Pentru prima dată România a fost distinsă cu un premiu în această importantă competiție. Arhitectul proiectului: Codrin Trițescu.
Au creat pentru „Grivița 53”: Alexandru Tomescu&Ana Munteanu, Gheorghe Fikl, Oana Pellea, Cristian Mungiu&Dalina Bădescu, Dan Perjovschi&band of illustrators, Ivan Patzaichin&Marius Burhan, Alex Găvan&Adina Mastalier, Horațiu Mălăele&Cristi Farcaș, Maia Morgenstern&Cabiria Morgenstern, Mihai Dobrovolschi&Vlad Fodor, Vasile Murivale, Mirela Trăistaru, Mihai Popescu, Iuliana Vîlsan, Francisc Chiuariu, Marius Manole, Fundația Renașterea & Alexandra Nechita, Arantxa Etcheverria, Valeria Racilă von Groningen & Chris Simion-Mercurian.
„Este un proiect la care am răspuns <> din prima secundă. Este un proiect unic în lumea asta și trebuie făcut. Nu se construiește orice teatru, se construiește o comunitate”, consideră Ivan Patzaichin.
„Acest teatru va fi exemplu pentru cei care vin după noi”, susţine Maia Morgenstern.
„Cred că doar prin educație și cultură putem progresa și cred în inițiativa privată. Așteptăm prea mult și prea des să facă statul ceva. Pentru că statul are resurse și mijloace. Dar statul nu are pasiune. Sau motivație. Asta admir la proiectul <>. Ou cu ou, cărămidă cu cărămidă, <> prinde contur. Construiește cu noi”, îndeamnă Cristian Mungiu.
„În țara asta unde se construiesc numai stadioane și mall-uri, cineva vrea să construiască un teatru. E minunat!”, exclamă Dan Perjovschi.
Pentru construcția „Grivița 53” este necesară suma de 1.000.000 de euro, dar șantierul poate fi început cu 400.000.
Ca de obicei, spicuim o serie de opere din bogata ofertă.
Natură statică cu flori și jucării, semnată în 1971 de Alexandru Ciucurencu (1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, Bucureşti) este estimate la 8.000 - 14.000 de euro.
Deschizând ochii ca pictor în plin postimpresionism, Ciucurencu își va sincroniza resursele cu cu ceea ce avea mai antiimpresionist această mișcare artistică europeană: cubismul și constructivismul pe care le va folosi drept repere. Rămânând consecvent cu sine și cu poetica sa - ce avea drept element central culoarea, artistul va reda în pictură transpuneri cromatice vii și luminoase, nerecurgând niciodată la clarobscur, la distorsiunile expresionismului sau la imagistica suprarealismului. Înclinat spre lirism, cu o fire sentimentală francă și propensiune pentru un colorit viu și luminos, artistul își urmărește cu admirație predecesorii, pe Luchian, pentru duioșia paletei sale, pe Pallady, de la care va reține anumite reguli de compunere a naturilor moarte, o stimă deosebită nutrind și pentru Tonitza, care îi stârnește interesul pentru subiectele surprinse în preajma universului casnic, precum și pentru decorativismul imaginii. De la Petrașcu, artistul va învăța să prețuiască rolul negrului, pe care îl observăm la începuturi mai grav, trasând formele, mai târziu pierzându-și mlădierile și devenind mai abrupt, mai frânt și mai segmentat, rostul său fiind acela de a potența prin contrast culorile, ca un catalizator menit să sporească strălucirea paletei. Începând cu anii ’60, viziunea artistului și maniera sa de lucru cunosc însă noi metamorfoze, în sensul unei accentuate simplificări, reducând mai întâi diapazonul cromatic, pe care îl aduce la câteva culori de paletă, alegând uneori doar o singură culoare pe care o utilizează într-o infinitate de tonuri, de semitonuri, de valorații și de nuanțe, eliminând cu desăvârșire contrastele. În naturile moarte, precum și în compozițiile cu flori, atât de multicolore altădată, se produce de asemenea o restrângere la două-trei culori, dintre care una va fi dominantă, artistul decizându-se asupra primatului culorii în care incorporează lumina pentru a-i conferi strălucire maximă.
Pădure la Rușchița, pictată în 1953 de acelaşi autor, provenind din colecția compozitorului Ion Dumitrescu (1913-1996), este estimată la 7.000 - 10.000 de euro.
De sub penelul celui de al doilea şef de şcoală din pictura postbelică, Corneliu Baba (1906, Craiova - 1997, Bucureşti) figurează în licitaţie Arlechin cu maimuță, datat 1974-1979
Recunoscut ca un fin psiholog, Corneliu Baba destăinuie profunde sentimente și crezuri și, printr-o abordare originală a complexului vizual, transferă, în pânze de un caracter cvasifilosofic, din punctul de vedere al analizei umane, un univers aparent oniric. Subiectul “arlechinilor” apare în creația lui anterior Spaimelor (1977), dar relativ concomitent cu “regii nebuni”, marcând astfel trecerea într-un regim mult mai profund fie al portretisticii, fie a compoziției cu personaje. În fapt tema arlechinului își găsește rădăcini într-o abordare regândită a portretului, deoarece chipul (chiar dacă nu se dorește a fi recognoscibil) este mereu cel ce impresionează. Acesta este reorganizat, imaginarul reconceput după caracteristici ce accesează un alt nivel de apreciere decât cel eminamente vizual. Începând cu ”arlechinii” și continuând cu pictarea “regilor”, Baba accesează și întrepătrunde două stări de fapt, pictura și meditația filosofică. Combinând comicul cu tragicul, arlechinii săi reprezintă chiar un prag de analiză socială și psihologică a individului, reprezentant al maselor - trecut prin filtru profund expresionist, mai târziu, în ”spaime”. Este momentul când chipul este înlocuit de o efigie a acestuia. Rezultatul este descompus în mici analize ale unor tipologii umane, creația pictorului intrând sub spectrul unei psihologii de grup. Astfel imaginarul social, colectiv își găsește rezonanța într-un altfel de erou, acest arlechin străbătut de o dualitate spirituală apăsătoare – real/fictiv, comic/serios sau festiv/ritualic.
Estimare: 20.000 - 35.000 de euro.
Tot Corneliu Baba semnează şi Nud în atelier din 1958, acuarelă, creion, cărbune, creioane colorate și ceracolor pe hârtie lipită pe carton, propusă la 1.000 - 1.600 de euro.
Dintr-o perioadă mai puţin vizibilă pe simeze sau în licitaţii vine Familia circarului, opera din 1961-1962 a lui Ion Alin Gheorghiu (1929 - 2001, Bucureşti)
Constructor inteligent al imaginii, Ion Alin Gheorghiu crează o artă deloc versatilă, viziunea sa constituindu-se de-a lungul unor etape bine definite și care poartă de fiecare dată semnul imposibil de confundat al personalității sale artistice. Astfel, pictura sa nu va aspira la stabilirea unor echivalențe ale universului vizibil, câmpul său extinzându-se aproape necontenit în profunzime. Avându-i ca profesori pe Camil Ressu, la clasa căruia intra în anul 1954 cu calificativul de „exceptional” și pe Henri Catargi, căruia îi purta o deosebită admirație, considerându-l pildă de înaltă conștiință artistică, de generoasă omenie, de noblețe intelectuală și de o lucidă recunoaștere a unei tradiții a gândirii artistice românești. Narativ, pe lângă stilul binecunoscut de decorativ, începând cu anul 1967 artistul va crea și compoziții cu personaje stilizate, cu o declarată obârșie folclorică, descoperind prin această aparentă naivitate a sursei simplificări neepurate de semnificații, unde uneori întâlnim și biblicul. Desenator ce cunoaște bine forța liniei ce organizează imaginea, artistul nu separă conturul de culoare, ci îl integrează în arhitectura compozițională. Astfel, în compozițiile sale vom întâlni silueta umană de mai multe ori, în forme subtile, esențializate într-o pictură a armoniilor ce nu se vor violente, ci mai degrabă înțelese în adâncime - acesta fiind mesajul artistului ce caută a desluși ordinea lucrurilor. Cromatica, uneori mai luminoasă, alteori mai apropiată de sumbru, extinde intenţionat câmpul picturii sale.
Estimare: 7.000 - 10.000 de euro
Ocean brun de Ion Ţuculescu (1910, Craiova - 1962, Bucureşti) este vedeta licitaţiei şi din punct de vedere al evaluarii: 30.000 - 45.000 de euro.
Opera a participat la Expoziția retrospectivă „Ion Țuculescu”, Sala Dalles, 1965, la cea de-a XXXIII-a ediție a Bienalei de la Veneția, 1966, la Expoziția Ion Țuculescu, Paris, 1967. La personala de la Kunstforeningen, Copenhaga, 1967, la cea din Washington, 1967, şi la Expoziţia retrospectivă "Ion Ţuculescu", Muzeul de Artă al României, 1999.
Gânditor modern al anilor postbelici, Ion Țuculescu devine prin opera sa un participant la marile mișcări ale creației plastice universale, având drept reper primitivul artei populare românești, pe care îl va integra și reformula în noi forme și noi ordini, supuse propriei sale personalități. Primitivul care îl atrage își găsește rezonanțele în istoria popoarelor, artistul fiind un foarte bun cunoscător al artelor vechi, al artei romane, grecești, egiptene sau indiene. Țuculescu va acorda o mare atenție și realului, surprinzându-l în spațiul vizual imediat, spațiul ulterior fiind ocupat de etosul popular, artistul devenind astfel creatorul unei noi realități, simplificate, îndreptate spre misterul cosmic, la care pictorul visa aşa cum mărturisea de altfel. Arta populară românească, către care se va îndrepta încă de la început, îl va atrage pe Țuculescu prin modernitatea pe care o propunea, prin procedeele specifice de geometrizare și intensificările coloritului, prin decorativitate și vitalitate, trăsături pe care și artistul le va urma, răspunzând astfel gustului contemporan. Cromatica sa, la începuturi subtilă, dar cu certe tinderi către sever, viziunile sale asupra lumii înconjurătoare fiind străbătute de sumbru și de stridențe, exprimate printr-un colorit aspru, în loc de nuanțe precumpănind contrastele puternice, cu exaltări de tonuri, formulate într-un sens expresionist. De-a lungul creației sale, Țuculescu va traversa mai multe perioade, o primă perioadă fiind cea folclorică, situată între anii 1947 și 1955, când artistul se va inspira de la viziunea și stilizarea chilimurilor oltenești, în care remarcăm adesea șiruri de frunze conturate unduios, de forma ochilor. Perioada folclorică va fi urmată de perioada totemică, începând cu anii 1955, până spre 1956 reluată și ulterior, spre ultima perioadă de creație, a simbolurilor și a semnelor, remarcată în opera artistului foarte puternic între 1960 și 1962, de manieră abstractizată, cu o ritmică a formelor și a conturelor din ce în ce mai vitală. Manifestată spre sfârșitul anilor ‘50, când arta abstractă era o experiență plastică de actualitate, cunoscând o puternică diversitate de formule, arta lui Țuculescu reușește să tulbure spiritele prin ineditul pe care îl aduceau combinațiile sale cromatice și formele propuse, ce sugerau expresii plastice noi, nemaintâlnite încă în arta românească. Astfel, Țuculescu distrugea punctul de fugă și linia orizontului, eliberând percepția de control rațional al perspectivei, o emblemă a tipului de imagine represivă, oferind obiectului perceput un nou tip de forță, de factură emoțională, construind prin noile forme ideea de adâncime. Imaginile saturate într-o bidimensionalitate ostentativă constituie dovada unei transpuneri neînhibate. În reprezentarea totemului, element prezent în timpul celei de-a doua perioade de creație, artistul oferă detalii despre vechea tradiție, despre trecutul primitiv al străbunilor, când un astfel de element era venerat și apreciat pentru capacitatea sa protectoare, în opera sa părând să aibă aceleași particularități și sensuri. Înfățișat în opera Ocean brun totemul își găsește locul într-un cadru învolburat de brunuri, pe care încearcă să îl calmeze prin prezența sa complementară. Făcând parte din perioada de creație caracterizată de abstractizarea viziunii artistice, elementului totemic i se alătură o repetare laitmotivă a unor simboluri și anterior evocate, ce devin astfel arhetipuri. Opera, de o certă valoare artistică, a fost prezentă la numeroase expoziții retrospective ale artistului, începând cu anul 1965 la Sala Dalles, precum și la numeroase expoziții internaționale, precum Bienala de la Veneția, organizată în anul 1966, unde participa postum cu un număr de 80 de lucrări.
Fundația luminii a fost pictată de Eugen Tăutu (1945 - 2018, Sibiu) în 1970.
Opera a făcut parte din expoziția personală de la Sala Dalles, 1987, din expoziția personală de la Galeria UAP, Cluj- Napoca, 1974. A fost expusă la Biserica Saint Ciers sur Gironde, la Biserica Saint Seurin de Bordeaux, 1991 şi la Biserica Evanghelică, Sibiu, 2016.
Eugen Tăutu-Ruhen a debutat expozițional în 1968, la București, însă atenția publicului este captată definitiv o dată cu ampla expoziție personală de la Sala Dalles din 1987. Pânzele sale imense ca niște fresce se constituie într-un discurs filosofic asupra existenței, asupra cosmosului, spațiului și timpului.
Situându-se pe linia lui Platon și Aristotel, Eugen Tăutu caută, prin arta sa, spiritul omului și rolul său în macro-cosmos. Fiorul metafizic, motivul mitic al labirintului sunt teme centrale ale creației artistului, aducând în prim-plan Creația, geneza lumii.
Compoziția lucrării este aproape geometrică, evidențiind atenția pentru detaliu. Fiecare element compozițional este o celulă în microcosmosul artistic al lui Eugen Tăutu, celule aflate în relație de interdependență.
Într-un articol din “România literară”, Andrei Pleșu sintetiza trăsăturile pictorului: „Tăutu are atâta timp încât umple cu el tot spațiul lucrărilor sale. O spectaculoasă proliferare de semne evoluând înte hieroglifă și scriere cufică, o maximală fructificare a suprafeței pictate, de tipul aceleia în care arta orientală e pusă pe seama devastatorului horror vacui, iată notele dominante ale stilului său”.
Estimare: 4.000 - 7.500 de euro.
Una dintre Doamnele arei româneşti contemporane, Georgeta Năpăruş (1930, Comarnic, Prahova - 1997, Bucureşti) este autoarea lucrării Călătorie în trecut din 1982, estimată la 1.500 - 2.500 de euro.
Opera a făcut parte din expoziția "Geta Brătescu: The Artist's Studio", Salonul de Proiecte, București, 2012, a fost expusă la Frieze New York , 2013., şi a fost expusă la Vienna Contemporary, 2015.
Atrage atenţia şi lucrarea în guașă și pastel pe hârtie lipită pe carton Le Voyageur Surréaliste, realizată în 1972 de Jules Perahim (1914, Bucureşti - 2008, Paris), estimată la 4.000 - 6.000 de euro, dat şi, de acelaşi autor, Amintirile soldatului, un ulei pe pânză, având pe verso, etichetă de participare la expoziţia personală de la Galeria Mony Calatchi, Saint Germain, Paris, 1971. Estimare: 4.500 - 6.500 de euro.
Reţinem şi două opere semnate de reputatul artist Paul Neagu (1938, Bucureşti - 2004, Londra): Hyphen Energy, un ulei pe placaj din 1990, ce poate fi achiziţionat cu 3.500 - 5.500 de euro, lucrare reprodusă în albumul Paul Neagu. Obiecte (re)generative, apărut la Ed. Fundația Triade, din Timișoara, în 2014, şi Spoon, ulei pe pânză (2.500 - 3.500 de euro)
Cu un titlu declarativ, Grivița 53, acrilic pe fibră de sticlă de Francisc Chiuariu (n. 1966, Sibiu), este evaluată la 20.000 - 25.000 de euro, preţ de pornire: 5.000 de euro.
Artist egal cu sine însuşi, Francisc Chiuariu este cunoscut dintr-o serie de expoziții personale, deschise în sălile bucureştene şi la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia. A participat, de asemenea, la bumerose expoziţii de grup din Bucureşti, Sibiu, dar şi la Corke Gallery din Liverpool, Varfok Gallery, Budapesta, Independents Liverpool Biennale.
Să menţionăm şi cinci creaţii provenite din colecția filosofului și scriitorului Dan Cruceru: Daniel, ulei şi foiţă pe pânză din 1986, de Sorin Dumitrescu (n. 1946, Bucureşti), oferit la 2.000 - 3.000 de euro, Chivot din 2002 a aceluiaşi artist, acuarelă, creion și acrilic pe hârtie (300 – 500 de euro), Mântuitorul, realizat în 1987, de asemenea de Sorin Dumitrescu (600 – 900 de euro), Flori în atelierul pictorului, de Ion Popescu Negreni (1907, Negreni, Olt - 2001, Bucureşti), evaluată la 700 - 1.200 de euro şi Șalvarii roșii de Ion Musceleanu (1903, Caracal - 1997, Bucureşti), estimată la 700 - 1.000 de euro.
Iubitorii artei lui Sabin Bălaşa (1932, Dobriceni, Olt - 2008, Bucureşti) pot alege între Contemplație din 1995, care intră în licitaţie la 3.000 - 5.000 de euro, La marginea lumii din 1975, cotată la 4.000 - 7.000 de euro, Nimfă din 1992, propusă la 2.000 - 3.000 de euro.
Un nume de rezonanţă este Horia Damian (1922, Bucureşti - 2012, Paris), reprezentat în licitaţie prin două opere: La Piscine, o guaşă pe hârtie din 1984, evaluată la 2.500 - 3.500 de euro şi Constelație, acrilic, gesso şi ulei pe carton (1.500 - 2.500 de euro).
I se alătură, aproximativ din aceeaşi perioadă artistică, Marcel Iancu (1895, Bucureşti - 1984, Tel Aviv) cu Architecture, colaj și litografie, estimat la 300 – 500 de euro, şi pictura Mandolină cu zaruri (1.000 - 2.000 de euro)
Numele lui Horia Bernea (1938, Bucureşti - 2000, Paris) apare pe două lucrări oferite în licitaţie: Nocturnă (Poiana Mărului) din 1965, propusă la 2.500 - 3.500 de euro, şi, din acelaşi an, Fluturi - 1.500 - 2.500 de euro.
Să aminim şi pictura Mezina de Mircea Ciobanu (1950, Bucureşti - 1991, Geneva), propusă la 1.500 - 2.500 de euro, Ulcică cu măr, semnată în 1985 de Ştefan Câlţia (n. 1942, Braşov) care intră în licitaţie la 1.500 - 2.500 de euro, Săptămâna a XII-a. Sâmbătă, acuarelă din 1994 de Ion Grigorescu (n. 1945, Bucureşti) - 700 - 1.200 de euro, Delta Dunării de Viorel Mărginean (600 – 900 de euro).
La licitaţiile din ultima vreme ne-am obişnuit să întâlnim mai multe opere de Constantin Piliuţă (1929, Botoşani - 2003, Bucureşti). De data aceasta alegerea se poate face între Cană cu violete din 1974 - 2.000 - 3.000 de euro, şi Flori albastre, provenită din colecţia George Macovescu, Ministru de Externe (1972-1978) şi Preşedinte al Uniunii Scriitorilor (1978-1982) şi reprodusă în monografia Constantin Piliuță, de Constantin Prut - 3.000 - 5.000 de euro.
Sorin Ilfoveanu (n. 1946, Câmpulung Muscel) este reprezentat şi el de două lucrări: Peisaj din Argeș din 1980, ulei și tempera pe pânză lipită pe carton, estimat la 1.200 - 1.600 de euro, şi Ofrande din 1995, tempera pe pânză - 2.000 - 3.000 de euro.
Regina nopții (Lepidopter) de Vladimir Şetran (n. 1935, Dăncăuţi, Cernăuţi, Ucraina) a făcut parte din Bienala de la Paris, 1964- 1965. Opera a participat la expoziția "Romanian Contemporary Painters", Gallery W.E. Oates, Memphis, SUA, 1967 și este reprodusă în catalogul expoziției. Estimare: 3.000 - 4.000 de euro.
Nu putem omite Natură statică cu flori galbene, oferită la 1.000 - 1.600 de euro şi Anemone, evaluată la 1.000 - 1.600 de euro, ambele de Vasile Grigore (1935, Bucureşti - 2012, Bucureşti), Iriși de Mihai Sârbulescu (n. 1957, Bucureşti) - 800 - 1.500 de euro, Armură, creaţie din 2000 de Marin Gherasim 1937, Rădăuţi, Suceava - 2017, București, evaluate la 1.200 - 1.800 de euro, Valea Cricovului de Horea Paştina (n. 1946, Alba Iulia), provenind din colecția Marina Dimitropoulos şi reprodusă în albumul "Colecția de artă: Marina Dimitropoulos", de Maria Albani –intrată în licitaţie la 1.500 - 2.500 de euro.
Să uităm nici Caractere, colaj, guașă și accente de ulei pe hârtie lipită pe pfl a pictorului naiv Ilie Boca (n. 1937, Botoşana, Suceava), estimată la 3.000 - 4.000 de euro.