În pragul examenelor naţionale, Institutul pentru Solidaritate Socială arată că România continuă să aibă un sistem educaţional care oferă puţine şanse celor mai dezavantajaţi elevi. Infrastructura subdezvoltată din mediul rural nu permite decât accesul la învăţământul de opt clase, iar performanţa şcolară e greu de atins pentru copiii din familiile sărace.
Institutul pentru Solidaritate Socială a lansat raportul „Ce ne spun noile rezultate PISA despre inegalitățile educaționale din România?”. Datele din evaluările PISA sunt importante, pentru că în ţara noastră nu sunt colectate informaţii similare, care să permită analiza dezechilibrelor din sistemul de învăţământ. În document se analizează impactul pe care mediul de rezidenţă al elevilor, etnia şi statutul economico-social al familiei lor o au asupra performanţelor şcolare.
Licee puţine
Mediul de rezidență este un factor important în accesul elevilor la o educație de calitate. În mediul rural, infrastructura școlară insuficient dezvoltată nu permite elevilor decât accesul la învăţământul obligatoriu de opt clase. „Există doar 263 de licee în mediul rural, de cinci ori mai puține decât în mediul urban”, se spune în raport. Doar 5% din candidaţii înscrişi anul trecut pentru a susţine Bacalaureatul erau absolvenţi ai unui liceu din mediul rural, iar procentul celor cu cel mult opt clase absolvite, care părăsesc şcoala, este de şase ori mai mare în comune decât în municipii (25,4%, comparativ cu 4,2%).
Dacă în orașe există o distribuţie aproape egală între unitățile ce deservesc fiecare ciclu de învățământ, în comune 90% dintre unitățile de învățământ cu personalitate juridică sunt școli generale.
Etnie şi sărăcie
Etnia este un alt factor care influențează rezultatele școlare. În localitățile cu cel puțin 10% cetățeni care s-au declarat romi la ultimul recensământ, rata celor care părăsesc școala, după opt clase, este de 77% în rândul copiilor romi. În aceleaşi localităţi, doar 38% din copii sunt înscrişi la grădiniţă, ceea duce la un decalaj în primii ani de învăţământ şi la abandon şcolar timpuriu.
Şi statutul socio-economic al familiei influenţează rezultatele şcolare. La evaluarea PISA, elevii cu familii mai avantajate din punctul de vedere al statutului socio-economic au avut cu 50% mai multe şanse să atingă nivelul minim de competenţe la citire, comparativ cu cei dezavantajaţi.
Şcolarizare lângă casă
Pentru reducerea inegalităţilor, ar fi necesară dezvoltarea infrastructurii educaționale în mediul rural, pentru a asigura școlarizarea elevilor în apropierea locuinței pentru toți cei 16 ani de învățământ obligatoriu, spun autorii raportului. Această măsură ar trebui să fie însoţită de acordarea personalităţii juridice şi şcolilor cu număr mai mic de elevi.
La fel de important este să se înfiinţeze licee în fiecare comună, care să asigure un învăţământ de calitate. Urgent ar fi să se asigure transport gratuit, în condiţii de siguranţă, pentru liceenii navetişti.
Finanţare echitabilă
O altă măsură ar fi regândirea evaluării elevilor şi a mizei evaluărilor naționale standardizate, care ar trebui înlocuite cu evaluarea continuă. Ar trebuie să se renunţe la Evaluarea Naţională de la finalul clasei a VIII-a, în contextul unui învăţământ obligatoriu cu mai mult de opt clase, şi deci şi la ierarhizarea liceelor. „Toți elevii ar trebui să poată merge la un liceu în apropierea locuinței”, se spune în raport.
Şi sistemul de finanţare din fonduri publice, pentru învăţământul preuniversitar, ar trebui regândit, pentru pentru distribuţia echitabilă a finanţării între nivelurile primar-gimnazial şi liceal.
Abandonul școlar este aproape dublu în mediul rural.
Ar fi de folos dezvoltarea și finanțarea de la bugetul de stat a programelor de tip „A doua șansă” pentru mediul rural, adaptate nevoilor comunităților, sau dezvoltarea unor alternative de învățare pe tot parcursul vieții, echivalente ciclurilor de învățământ obligatoriu.