Trei dintre cele mai longevive piese româneşti din repertoriul Teatrului Naţional „I.L.Caragiale" din Bucureşti au rotunjit, în această stagiune, un număr impresionant de reprezentaţii. Acestea sunt: Micul Infern de Mircea Ștefănescu, Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu şi Allegro, ma non troppo de Ion Minulescu.
Toate trei se bazează pe îndrăgite comedii scrise în perioada interbelică de scriitori importanţi ai literaturii noastre. Şi toate trei vor avea o ultimă întâlnire cu publicul în acest week-end, spre final de stagiune. Vi le recomandăm cu căldură!
Micul Infern de Mircea Ștefănescu - una dintre cele mai longevive comedii jucate pe scena Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București, va avea ultima reprezentație din această stagiune sâmbătă, 25 iunie, de la ora 19.00, la Sala Studio.
La aproape 10 ani de la premieră, „Micul Infern” umple în continuare sălile teatrului oferind publicului spectator un subiect extrem de actual, chiar dacă piesa a fost scrisă în 1948. Prin hazul și ironia replicilor, măiestria construcției și a dialogului, spectacolul se dovedeşte o veritabilă comedie umană, în care cei ce vor veni să-l vadă se vor recunoaște, cu siguranță.
Recent, spectacolul „Micul Infern” a sărbătorit 300 de reprezentații pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București. Cu o distribuție cuceritoare: Rodica Popescu Bitănescu, Ilinca Goia/Iuliana Moise, Liviu Lucaci, Marius Rizea, Dragoș Stemate, Daniel Badale, Fulvia Folosea, montarea propusă de regizorul Mircea Cornișteanu continuă succesul de la premieră.
Vă așteptăm sâmbătă, 25 iunie, de la ora 19.00, la Sala Studio a Teatrului Național ”I. L. Caragiale” să vedeți ultima reprezentație din această stagiune a spectacolului „Micul Infern” de Mircea Ștefănescu.
În aceeaşi seară de sâmbătă, pe 25 iunie 2022, de la ora 20.00, pe scena Sălii Pictura se joacă şi ultima reprezentaţie a stagiunii cu Omul care a văzut moartea, comedia lui Victor Eftimiu pusă în scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti de Dan Tudor, în calitate de regizor, comedie care a ajuns în 13 noiembrie 2021 la de-a 200-a întâlnire cu publicul.
Omul care a văzut moartea, piesa din 1928, îşi dovedeşte cu fiecare reprezentaţie, spre deliciul publicului, actualitatea replicilor şi prospeţimea situaţiilor comice. Despre subiectul piesei şi reţeta ei interbelică, regretatul critic Mircea Ghiţulescu consemna: „Comedia lui Victor Eftimiu trezeşte şi astăzi interesul teatrelor datorită personajului principal, Vagabondul, specie de haimana simpatică, plină de haz şi inteligentă.El va reuşi, prin strategii paralele, să-l impună pe salvatorul său drept favorit între candidaţii la postul de primar al oraşului". Rolul este exhibiţionist, insolent şi funambulesc - mai scria criticul, anticipând cumva creaţia, pe dubla partitură, încredinţată foarte tânărului actor la data premierei, astăzi unul dintre cei mai îndrăgiţi actori ai trupei TNB, Lari Giorgescu. Generoasa partitură dramatică vă prilejuieşte întâlnirea cu o suită de personaje memorabile, interpretate de câţiva actori de clasă înaltă ai Naţionalului bucureştean: Costel Constantin, Adela Mărculescu, Marius Bodochi, Florentina Ţilea, Răzvan Oprea. Scenografia este semnată de Corina Grămoşteanu, iar muzica de Gabriel Basarabescu.
Spectacolul Allegro, ma non troppo de Ion Minulescu, în regia lui Răzvan Popa, se joacă duminică, 26 iunie, de la ora 20.00, la Sala Pictura pentru cea de-a 150-a oară!
„Allegro, ma non troppo” este un ingenios melanj între teatru și realitate, în care un adulter se comite sub ochii soțului, sub masca unei piese fictive. O pledoarie pentru firescul în teatru, care trebuie să se inspire din viață.
O comedie sentimentală, cu încurcături amoroase și suspansuri dramatice. O satiră de moravuri cu un milionar, o soție și un dramaturg, alături de alte personaje pitorești – o amantă, un samsar, o slujnică – vă va ține, timp de o oră și jumătate, captivați de farmecul și savoarea epocii interbelice.
Răzvan Popa dezvăluia de ce a ales această piesă, înainte de prima întâlnire cu spectatorii săi: Mie mi s-a părut de o actualitate izbitoare. Totul semăna cu ceea ce se întâmplă în acest moment. Mariaje de formă, care se descompun la atingerea brațului lung al legii, între milionari și milionari politicieni, artiști care nu-și găsesc locul în societate, vedete făcute la comandă, milionari care ajung vedete ca să devină și mai bogați... Iată ce m-a atras la textul acestui scriitor, autor dramatic aproape necunoscut, pe cât de cunoscut este Minulescu ca poet simbolist. Autor dramatic jucat cu mare succes pe vremea sa, director al Teatrului Naţional din Bucureşti în anul 1926, Ion Minulescu (1881 – 1944) este cunoscut astăzi mai ales ca poet al Romanțelor. Cu toate că în timpul vieţii scriitorul credea că posteritatea îl va recunoaşte mai ales pentru piesele sale, istoria literaturii i-a ales un alt destin. Teatrul său merită a fi redescoperit şi astăzi, după decenii de la primele montări la Naţionalul bucureştean, pentru dialogurile vii, umorul alert, naturalețea poveștii, verva intelectuală, originalitatea scriiturii.