Consiliul General al Municipiului București a adoptat, ieri, prin hotărâre, organizarea referendumului local inițiat de primarul general al Capitalei, Nicușor Dan. Inițial, pe ordinea de zi a ședinței Consiliului existau două proiecte cu același obiect, avându-l ca promotor pe edil, și încă unul, la cererea consilierilor social-democrați, fiecare dintre acestea vizând adoptarea unei hotărâri separate pentru consultarea bucureștenilor în aceeași zi cu primul tur al alegerilor prezidențiale. Juriștii primăriei însă au ajuns la concluzia că, dacă lucrurile ar fi rămas așa, ar fi trebuit să fie organizat nu unul, ci trei referendumuri diferite, în aceeași zi de 24 noiembrie 2024.
Astfel, pentru a se evita acest lucru, cele trei proiecte de hotărâre au fost comasate într-unul singur, care a fost adoptat, în final, cu 47 de voturi „pentru”, niciun vot „împotrivă” și doar două abțineri.
Prima întrebare de pe primul buletin de vot ce va fi înmânat bucureștenilor la referendumul local din 24 noiembrie are următorul text: „Sunteți de acord ca repartizarea între Primăria Municipiului București și Primăriile de Sector a impozitelor pe venit și a taxelor și impozitelor locale colectate de la bucureșteni să fie aprobată de Consiliul General al Municipiului București?”. Al doilea buletin de vot pe care îl vor primi bucureștenii conține întrebarea: „Sunteți de acord ca Primarul General al Municipiului București să emită Autorizațiile de Construire pe întreg teritoriul orașului?”. Iar cel de-al treilea buletin de vot pentru acest referendum va avea tipărită întrebarea: „Sunteți de acord ca Primăria Municipiului București să finanțeze și să implementeze un program de educație pentru sănătatea și prevenirea consumului de droguri în toate școlile din București?”.
Acum, se caută banii
Odată trecută de votul Consiliului, această hotărâre nu rezolvă însă intenția lui Nicușor Dan de a folosi infrastructura electorală a alegerilor prezidențiale și pentru desfășurarea referendumului local. Legea nr. 3/2000 a referendumului nu permite utilizarea infrastructurii electorale puse la dispoziție pentru alegerile prezidențiale și de către o autoritate locală pentru desfășurarea în aceeași zi a unui referendum local.
Nicușor Dan a invocat, încă de la început, necesitatea ca Guvernul să adopte o ordonanță de urgență în acest sens, pe motiv că, atât în 2009, când Băsescu a organizat referendumul național pentru parlamentul unicameral, o dată cu alegerile prezidențiale, cât și în 2019, când Iohannis a organizat referendumul național pe justiție, o dată cu alegerile europarlamentare, Guvernul a permis, prin OUG, folosirea aceleiași infrastructuri electorale pentru ambele tipuri de scrutin.
Ei, bine, există o decizie a Curții Constituționale, cu numărul 361/2016, care a declarat neconstituțională adoptarea unei astfel de ordonanțe de urgență.
Guvernul nu poate da OUG în această materie
Este vorba despre OUG 15/2016, adoptată de Executiv deoarece, în 5 iunie 2016, urmau să aibă loc, simultan, alegeri locale, dar și referendumuri locale în comuna Dângeni, județul Botoșani, și în municipiul Oradea, județul Bihor.
Curtea Constituțională a luat act de punctul de vedere exprimat, la acel moment, de Biroul Electoral Central constituit pentru alegerile locale din anul 2016, potrivit căruia „dispozițiile articolului 151 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului nu se aplică în situația referendumului local, acestea vizând numai referendumul național, astfel că referendumurile locale nu pot utiliza infrastructura alegerilor locale din data de 5 iunie 2016”.
Avocatul Poporului, care a atacat la CCR această ordonanță, a atras atenția că actul normativ adoptat încalcă prevederile Constituției. Iar CCR, în dispozitivul deciziei citate, a precizat: „Având în vedere cele arătate, Curtea Constituţională constată că OUG 15/2016 nu respectă, în mod cumulativ, toate cele trei condiţii prevăzute de art. 115 alineat 4 din Constituţie pentru ca legiuitorul delegat să poată adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea sunt condiţii de constituţionalitate extrinsecă, astfel că, în situaţia nerespectării lor, întregul act normativ este lovit de viciul de neconstituţionalitate constatat”.
Această decizie este definitivă şi general obligatorie. Ieri însă, Nicușor Dan a precizat că „este nevoie de o modificare legislativă” și că „liberalii vor să facă în procedură de urgență un amendament. Dacă proiectul PNL nu va trece de votul Parlamentului, referendumul ar urma să aibă loc, totuși, în aceeași zi cu primul tur al prezidențialelor, dar vor fi însă costuri mult mai mari, cu cel puțin șapte milioane de lei”.
Referendumul consultativ nu este obligatoriu. Nerespectarea lui atrage doar răspunderea politică
Dincolo de modul tehnic în care această consultare populară va fi desfășurată, se pune întrebarea dacă ea va avea vreo finalitate, în situația în care va fi validată, iar răspunsurile bucureștenilor vor fi în consens cu dorința lui Nicușor Dan de a deveni „împăratul Capitalei”. „Parlamentul trebuie să pună în aplicare aceste chestiuni”, susține primarul general. Care adaugă că vrea ca modificările privind legislația finanțelor locale să fie operate în legea bugetului de stat pe anul 2024.
Realitatea constituțională îi joacă însă din nou feste primarului. Există o decizie a CCR, cu numărul 2/2019, care statuează că un referendum consultativ nu are efecte obligatorii directe și nu există răspundere juridică dacă nu este pus în operă. Astfel, Curtea a stabilit că „rezultatul referendumului consultativ oferă doar o orientare politică în privința problemelor de interes național care au format obiectul consultării. Decizia asupra modului în care voința exprimată la referendum va fi pusă în operă revine însă autorităților publice cu competențe în materie”.
„Ca urmare, declanșarea referendumului consultativ, întrebările adresate poporului (…), valorificarea răspunsurilor primite de către autoritățile publice sunt subsumate unui efect politic care, la rândul său, produce consecințe în planul răspunderii politice a actorilor instituționali implicați, iar nu în planul răspunderii juridice a acestora. În măsura în care decizia politică este de adoptare a unor măsuri cu caracter legislativ, acestea pot forma obiectul controlului de constituționalitate în conformitate cu cadrul constituțional aplicabil”, conchide Curtea Constituțională în hotărârea citată.