"Fara indoiala, dintre toate legumele de pe lume, cel mai bun e... puiul. Si n-ai nevoie de nimica sa faci din el cea mai gustoasa mancare"
Vorba asta o spunea razand o matusa dintr-un sat de pe Valea Bistritei, si in vremea asta "omul ei", pe prispa, radea manzeste, rasucindu-si o tigara. "He, he! Stie «fumeia» mea ce stie. Ca i s-a dus vestea in sapte sate catu-i de nazdravana. D-apoi, nu ramaneti la masa? Ca amus tocmai ce-i gata felul ist de bucate si o sa-mi dati dreptate de-ti manca..."
La asa invitatie, nu poti sa zici "nu". Umblam de ceva vreme pe drumurile acelea, din manastire in manastire, tot cu ochii la icoanele facatoare de minuni, si nici nu indrazniseram sa gandim barem la de-ale gurii. Si cum la scurta vreme pe langa masa din tinda se adunasera toti ai casei, fiecare venind cu cate ceva in mana - care cu strachini de cas, care cu usturoi, cu mamaliga, cu carafa de vin, cu farfurii si furculite si cu tot ce mai era nevoie - masa se umplu si lumea se aseza dimprejurul ei. In mijlocul mesei numai, un loc ramasese gol. Acolo puse tusa platoul cu trei pui rumeniti de iti era mai mare dragul sa ii privesti.
"Fumeia" se intinse sa puna in farfurie celui mai mic dintre nepoti, un pusti zglobiu si numai carlionti de aur. Si, spre surpriza mea, in dreapta, ca si in stanga, tinea... cate o furculita. Nici un cutit, nimic care sa taie. Doar doua furculite, care... desprinsera cat ai clipi o jumatate din pieptul unui pui si il asezara dinaintea pruncului nerabdator. Si tot asa, cu cele doua furculite, aripi, picioare, piept si spete se desprinsera si ajunsera in farfuriile mesenilor. Si n-avea sa fie aceasta prima uimire. Carnea era frageda si se topea in gura. Oasele alunecau singure in farfurie, iar gustul... gustul puiului nu stiu cu ce as fi putut sa il compar.
Cum bine va inchipuiti, am cerut reteta................
Afla mai departe toate detaliile acestei delicioase RETETE ROMANESTI