Sub presiunea protestelor populației, guvernul sârb a „îngropat” mina din valea râului Jadran, unde ar fi urmat să se extragă litiu necesar pentru echiparea unui milion de automobile electrice pe an. Decizia este motivată la Belgrad de protestele ecologiștilor, dar poate fi pusă în legătură și cu reacția populară față de expulzarea din Australia a lui Novak Djokovic, un simbol național. Dincolo de emoții, marii producători europeni din industria auto avertizează asupra riscurilor electrificării forțate.
Lovitură puternică pentru planurile europene de asigurare din resurse proprii a materiilor prime esențiale electrificării producției de autovehicule. Litiul este unul din componentele indispensabile fabricării bateriilor, iar principalul zăcământ din Europa se află în valea râului Jadran, în vestul Serbiei. În 20 ianuarie, Ana Brnabic, primul ministru al Serbiei, a anunțat că a pus punct final proiectului ambițios al companiei Rio Tinto de exploatare și valorificare a litiului. Gigantul minier, al doilea ca mărime din lume în exploatarea resurselor metalifere, anunța că va investi 2,4 miliarde dolari pentru valorificarea zăcământului de litiu și borit din Serbia. Negocierile cu Serbia au început în urmă cu 7 ani, memorandumul de înțelegere cu guvernul devenind acum literă moartă. Deja graficele de lucru ale proiectului erau întârziate față de datele inițiale care angajau începerea producției de litiu în 2023.
În minerit, ca-n tenis!
Decizia autorităților de la Belgrad vine după o serie de manifestații de protest față de proiectul din Valea Jadran, situat la 160 km de Belgrad. Protestatarii au blocat de multe ori șoselele, inclusiv autostrăzile, cerând retragerea autorizațiilor date pentru activitatea minieră a companiei Rio Tinto. Populația din regiunea situată în vestul țării și ecologiștii au reclamat impactul devastator pentru mediu al deschiderii minei, Serbia fiind deja una din țările cele mai poluate din Europa. Problema a fost transferată și în plan politic, guvernul și președintele Vucic fiind acuzați de înțelegeri secrete cu Rio Tinto, inclusiv de falsificarea studiilor de impact asupra mediului. Subiectul devenise foarte sensibil, accentuat de apropierea alegerilor prezidențiale, programate peste trei luni. Retragerea permisului de exploatare se suprapune cu emoția puternică provocată la nivel național de expulzarea lui Djokovic din Australia, deci poate fi considerată ca o lovitură de retur dată de la Belgrad. C-așa-i în tenis, celebra zicală a lui Toma Caragiu are, iată, o aplicare și în marile proiecte din minerit.
Pentru Rio Tinto, decizia de la Belgrad are consecințe rapide în planul cotației acțiunilor la bursă, deoarece amână poziționarea grupului între producătorii de metale critice ale tranziției energetice. În plus, este o lovitură în strategia de spălare a imaginii sale după scandalul uriaș în care a fost implicat în Australia, după ce a distrus un site arheologic considerat sacru de populația aborigenă.
De unde se vor procura metalele tranziției energetice?
Tranziția energetică, concept la modă, aplaudat de politicieni și prezentat ca opțiune pe termen lung pentru etapele până în 2050, când ar trebui atinsă opțiunea zero emisii carbon, are și multe necunoscute. La nivel global, bilanțurile de materiale necesare atingerii neutralității carbonice arată cantități colosale de metale critice. Pentru litiu, de pildă, calculele arată o creștere de 42 de ori a necesarului, față de nivelul actual de producție. O baterie pentru echiparea unui automobil electric, cu tehnologia actuală, include în medie 45 kg de litiu. În momentul de față, companiile europene din industria auto asigură materialele din programele pentru electrificarea producției de mașini hibride sau integral electrice cu importuri majoritare din China. Proiectul anulat din Serbia din motive ecologice ridică probleme similare și pentru creșterile de producție de cupru, cobalt, nichel. În Portugalia, valorificarea unui zăcământ de litiu, cu o concentrație mai mică decât cea din Serbia, stârnește opoziția populației. La fel, extinderea producției de cupru în Chile și Peru reclamă mari consumuri de apă, care afectează comunitățile.
Prețuri mari, investiții în „aurul alb”
Lista de metale și materiale critice este însoțită de calcule care anunță multiplicări de zeci de ori ale consumului, dar proiectele miniere în curs sunt departe de a asigura ambițiile tranziției energetice. În consecință, cererile de aprovizionare presează asupra prețurilor care depășesc pe rând recordurile istorice. În ultimii doi ani prețul litiului s-a dublat, ceea ce atrage noi companii să investească în exploatarea acestuia. 80 la sută din rezervele de litiu sunt concentrate în Australia și Chile, dar produsul este comercializat, prin extracția cu mari consumuri energetice, în principal de China. Companiile din industria auto își securizează aprovizionarea cu contracte pe termen lung. Marii producători au în vedere construirea unor megafabrici de baterii în apropierea locurilor de montaj. Un recensământ al proiectelor în domeniu arată că din cele 70 de gigafabrici anunțate în 2018 în întreaga lume, 46 erau plasate în China. Firmele inovative sunt cumpărate de giganții auto care vor să recupereze timpul pierdut prin stabilirea de cooperări cu producătorii de baterii din China, Coreea, Japonia, care sunt cu mulți pași înainte. În România au apărut câteva proiecte care țintesc valorificarea zăcămintelor de săruri de litiu din zona Bihor, dar pașii concreți sunt în faza contestării în instanțe, conform obiceiului locului.
Rezervele marilor fabricanți. „Electrificarea auto este tehnologia aleasă de politicieni, nu de industrie”
Alvaro Tavarez, conducătorul grupului industrial Stellantis, format prin fuziunea Fiat-Chrysler cu Peugeot-Citroen, care reunește 14 mărci de automobile, lansează rezerve privind logica și eficiența tranziției accelerate spre electrificarea producției de vehicule. Într-un interviu difuzat săptămâna trecută simultan de patru mari publicații europene, Tavarez declară că noile tehnologii cresc prețurile cu 50 la sută, subliniind că electrificarea este tehnologia aleasă de politicieni, nu de industrie. El adaugă că există metode mai ieftine și mai rapide de reducere a emisiilor de carbon. Metoda aleasă de politicieni nu permite producătorilor de automobile să fie creativi în a aduce idei diferite de electrificare. Abia în 10-15 ani vom ști care sunt rezultatele reale prin electrificare în privința reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Tavarez are rezerve privind logica opririi producției de mașini cu motoare cu ardere internă în 2035, ceea ce va aduce și excluderi sociale, persoanele cu venituri limitate neputând cumpăra mașinile electrice, mai scumpe. Statul nu va mai putea subvenționa achizițiile mașinilor electrice la nivelul de acum, când stimulează piața lor, încă incipientă.