România circulară: Colectăm puțin, reciclăm și mai puțin, facem raportări eronate, ignorăm directivele UE și vom plăti sute de milioane de euro

Colectarea deșeurilor municipale nu este organizată la nivelul tuturor Unităților Administrativ Teritoriale (UAT-uri), iar gradul de conectare a populației la serviciul de salubritate se menține în jurul valorii de 88%. Cantitățile de deșeuri generate de populația care nu este deservită de servicii de salubritate se calculează utilizând indici de generare prevăzuți în Planul Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD): 0,65 kg/loc/zi pentru mediul urban și 0,3 kg/loc/zi pentru mediul rural. În concluzie, România nu și-a îndeplinit propriile ținte cu privire la gestionarea deșeurilor, dar nici țintele stabilite la nivel european, arată auditul Curții. Cantitățile de deșeuri menajere generate se determină prin aplicarea unor indicatori de generare care sunt mult sub media europeană, dar și în scădere față de anul 2010, arată raportul. Această situație nu este aliniată cu tendința consumului generat de populație, care este într-o continuă creștere. Pe de altă parte, în ceea ce privește deșeurile de plastic, cantitățile de deșeuri colectate, deși sunt raportate de operatorii de salubritate, din lipsa determinărilor de compoziție, cantitățile de deșeuri reciclabile (din care face parte și plasticul) se consideră a fi de 33%. Lipsa determinărilor exacte a cantităților, alături de lipsa unui control al datelor raportate de operatori și chiar absența raportărilor, conduce la concluzia că datele raportate de România la EUROSTAT pot fi afectate de marje de eroare considerabile.  

Ignorăm directivele europene

În ianuarie 2018, Comisia Europeană a aprobat o Strategie privind materialele plastice, iar în cursul aceluiași an, au fost modificate Directiva 98/2008/CE privind deșeurile și Directiva 94/62/CE din 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje fiind adoptate noi obiective în materie de reciclare a ambalajelor din plastic pentru 2025 (50 %) și 2030 (55 %). Deși termenul de transpunere a prevederilor directivelor europene a expirat pe 5 iulie 2020, actele normative adoptate la nivel național până la data prezentă au transpus numai parțial prevederile acestora, conform raportului Curții de Conturi.

Vom plăti 100 mil. euro/an pentru nereciclarea deșeurilor de plastic

Pentru nereciclarea ambalajelor, țările UE vor trebui să achite o taxă către bugetul UE. Conform datelor aferente anului 2020, valoarea estimativă a acestei taxe pe care România va trebui să o achite (după aplicarea unei reduceri anuale forfetare în cazul nostru) este de aproximativ 100 milioane euro. Baza de calcul a contribuției țării noastre o constituie diferența dintre ambalajele puse pe piață (100%) și cantitatea efectiv reciclată. Chiar dacă obiectivul efectiv de reciclare realizat la nivel național tinde să depășească obiectivul minimal, diferența taxată rămâne una semnificativă. Pe de altă parte, obiectivele minimale naționale de reciclare a deșeurilor de plastic nu constituie un stimulent pentru reducerea consumului de ambalaje din plastic. La momentul auditului, autoritățile române nu au publicat niciun proiect legislativ și nici nu au anunțat modul în care vor fi implementate aceste măsuri cu privire la taxa care a fost stabilită la 0,8 euro/kg de deșeuri din plastic nereciclate.

Putem reutiliza mai puțin de 30% din deșeurile reciclabile

Responsabilitățile producătorilor care introduc ambalaje pe piață au fost stabilite în acord cu legislația europeană, însă sunt necesare clarificări referitoare la înregistrarea operatorilor, la reglementarea modului în care se realizează transferul de responsabilitate între producători și colectori, stabilirea condițiilor în care acesta încetează, precum și stabilirea sarcinilor privind obligația de a desfășura campanii de  informare și educare a publicului. Costurile nete plătite atât pentru deșeurile de ambalaje din deșeurile menajere, cât și pentru deșeurile din industrie și comerț nu reflectă însă costurile reale ale acestor categorii de deșeuri, ceea ce afectează activitatea de colectare. Deși a fost adoptată o gamă largă de măsuri destinate unei gestionări adecvate a deșeurilor care au vizat colectarea lor separată, inclusiv a materialelor plastice, și punerea în aplicare a schemelor de răspundere extinsă a producătorilor (REP), toate acestea au avut o eficiență limitată. „În consecință, autorităților naționale le revine sarcina de a intensifica procesul de reforme strategice și să intensifice acțiunile de monitorizare. La nivel național, nivelul de pregătire pentru reutilizare este de 26,43%, iar implementarea colectării separate a deșeurilor reciclabile înregistra un nivel scăzut, conform raportului dintre cantitățile de deșeuri colectate separat și cantitatea totală de deșeuri colectată”, se arată în raport.

România nu a atins obiectivul de conectare de 100% a populației la serviciile de colectare separată a deșeurilor, un procent mediu național de 15% din populație neavând acces la servicii de salubrizare adecvată reglementărilor europene și naționale. La un an după expirarea termenului stabilit de Planul Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD), respectiv anul 2019 pentru realizarea obiectivului, la nivel național obiectivul realizat a fost de 85%, cu diferențe semnificative între gradul de conectare la serviciul de salubrizare a populației din mediul urban comparativ cu același indicator calculat pentru populația din mediul rural.

Depozităm încă foarte mult plastic

Modificările legislative aplicabile domeniului colectării și reciclării au condus la o diluare a răspunderii producătorului, o translatare a acesteia către operatorii economici care realizează colectarea/valorificarea, iar constatarea existenței diferenței dintre cantitățile colectate și reciclate se realizează numai ca urmare a controalelor efectuate de AFM, fiind condiționată de capacitatea instituției de a realiza aceste controale, arată raportul auditorilor. Așa se face că s-a constatat existența unor diferențe între obiectivele înscrise în legislația europeană și legislația națională sau chiar necorelări între prevederile unor acte normative la nivel național. În același timp, ratele de depozitare și de incinerare ale deșeurilor din plastic rămân ridicate, 31 % și, respectiv, 39 %. Documentul citat subliniază că, în ultimul deceniu, în timp ce depozitarea deșeurilor a cunoscut o ușoară creștere, cantitățile incinerate au crescut.

Potrivit estimărilor, 95 % din valoarea ambalajelor din material plastic, adică între 70 și 105 miliarde de euro anual, este pierdută pentru economie, după un prim foarte scurt ciclu de utilizare. În prezent, cererea de materiale plastice reciclate reprezintă doar aproximativ 6 % din cererea de materiale plastice din Europa.

Gestionarea deșeurilor municipale, deficitară

Gestionarea deșeurilor municipale în România este prevăzută a se realiza integrat la nivel de județ, respectiv municipiul București, prin sisteme de management integrat al deșeurilor (SMID). Responsabilitatea pregătirii proiectelor SMID este a consiliilor județene, respectiv a municipiului București, iar implementarea este în responsabilitatea asociațiilor de dezvoltare intercomunitară (ADI), care au ca membri toate sau majoritatea unităților administrativ-teritoriale din județ. La data elaborării raportului, în România erau aprobate proiecte de finanțare pentru un număr de 34 de SMID. Aceste sisteme nu sunt însă funcționale în totalitate nici în prezent, termenele de finalizare a acestora fiind prelungite în mod repetat.