Intră în meciurile pe tăişul cuţitului naţionala de tineret sub 21 de ani a României. Exact acum 25 de ani dădea piept cu turneul final al Campionatului Mondial din America generaţia alintată cu îndreptăţire Generaţia de Aur. În 1994 tricolorii noştri de vis au fost la un centimetru de semifinala Mondialului împotriva Braziliei. A fost o clipă de neatenţie a portarului Prunea, care nu l-a observat pe un suedez înalt cât stâlpii de electricitate, care a lovit din nimereală mingea cu fruntea şi am fost egalaţi în ultimele 5 minute. Băieţii tineretului actual au fost primiţi în cantonamentul din Forli de mulţi români cu pâine şi sare, în urale. La antrenamentul oficial, sute de români au scandat numele tricolorilor tineri, şi ei au simţit că trebuie „să scoatem România pe străzi de bucurie”, aşa cum rostea apăsat antrenorul fără teamă şi reproş, Mirel Rădoi. Man a spus şi el cu îndârjire, „trebuie să fim uniţi şi să facem ceva pentru ţara noastră”! În iunie 1994, primul meci al naţionalei a fost împotriva unei răsfăţate, Columbia, creditată chiar cu şanse la cucerirea trofeului de campioană a lumii. Strluceau în reprezentativa Columbiei mari vedete mondiale, Asprilla, Valderama, cel cu claia de păr în poziţie de luptă, pe străzi se vindeau în Los Angeles peruci strident colorate asemănătoare frizurii titirezului Valderama. Dar în frunte cu Gică Hagi, tricolorii au răsturnat toate pronosticurile şi i-au învins fără drept de apel pe columbieni, cu 3-1. După partidă, fluvii de sud-americani plecau cârcotind. Greu să ajungi la ai noştrii, pentru că şerifi de doi metri nu lăsau pe nimeni să se apropie. Totuşi, trei bărbați cu un steag tricolor uriaş au reuşit să schimbe câteva vorbe cu stoperul de oţel Prodan. Cei trei fani erau sătmăreni de-ai lui Didi – unul dintre ei preot unde copilul Prodan venea cu mama la slujba de duminică. Cei trei români străbătuseră peste 10.000 de kilometri ca să-l roage pe Prodan să scrie ceva pe drapelul României. Şi Didi Prodan a scris „ne e dor de-acasă, rugaţi-vă la Dumnezeu pentru noi în continuare”! Nicicând o reprezentativă de tineret nu a strâns atâţia talentaţi, deja titulari în prima ligă românească; ei pot să deschidă un drum dătător de vise pentru întreg fotbalul românesc.