Cu multă vreme în urmă, ultima zi a lunii noiembrie marca încheierea şi începerea unui an. O parte dintre ritualurile sărbătorii dacice a Anului Nou s-au păstrat până în zilele noastre, găsindu-şi însă un nou rost.
În noaptea dinaintea Sfântului Andrei, fetele se strâng şi confecţionează o păpuşă din cârpe, pe care o numesc apoi Andrei.
După ce o aşază pe ceea ce poate închipui un catafalc, fetele îl jelesc ca pe un mort, despărţindu-se astfel, simbolic, de anul cel vechi. În alte părţi, femeile se strâng la casa uneia dintre ele şi fierb mălai cu apă, pe care apoi îl mănâncă împreună, veghind ca noaptea să treacă cu bine. În acelaşi scop, se coc turte pe vatră care se aşază pe masă împreună cu un blid cu mujdei de usturoi.
De altfel, folosirea usturoiului nu este deloc întâmplătoare. Şiruri de usturoi se aşază la locurile de trecere, la geamuri şi tocuri pentru a ţine departe spiritele rele. Toate vasele din gospodării se întorc cu gura în jos, şi nimeni nu stă treaz de teamă să nu audă animalele care capătă grai numai în această noapte. Ca să-şi afle soarta, fetele fac un colac frumos împletit, care ascunde în interior un căţel de usturoi.
După ce se scoate din cuptor se lasă într-un loc ferit ceva vreme, fără a se umbla la el, se cercetează cu atenţie. Dacă usturoiul a încolţit şi a străpuns coaja colacului, e semn că urmează un an foarte bun. Dacă nu este nici un semn de vegetaţie, anul se anunţă plin de greutăţi. Tot cu usturoi sunt unse anumite obiecte de prin gospodării, asemănătoare cu cele ce au fost pierdute de-a lungul anului. Există credinţa că procedând astfel ele vor ieşi la iveală pe dată.
Și-acum să gătim împreună Salata de pește a Sfîntului Andrei.
Ușor de preparat și usturoiată, după cum se cere într-o zi ca aceasta. Trebuință ai de:.......
Citește mai departe RETETA