Mihail Șișkin, unul dintre cei mai iubiți autori ruși contemporani, a fost partenerul de dialog al jurnalistei Mihaela Dedeoglu în cadrul unul eveniment exclusiv online organizat de Curtea Veche Publishing și difuzat în timpul târgului virtual de carte ElefantFest, ediția a III-a, pe 24 mai 2021.
Dialogul a durat 45 de minute și a acoperit teme precum statutul scriitorului în pandemie și viziunea despre această perioadă dificilă la nivel global, actualitatea temelor abordate în cărțile lui Mihail Șișkin, relația dintre literatură și politica dusă astăzi de Rusia.
Mihail Șișkin are 4 volume apărute în limba română la Curtea Veche Publishing, toate în traducerea doamnei Antoaneta Olteanu: romanele „Scrisorar”, „Luarea Ismailului” și „Părul Venerei” și volumul de proză scurtă și eseuri „Paltonul cu gaică”.
„Cărțile adevărate sunt o flotilă a iubirii care face față oricărui potop, oricărei cruzimi mondiale”
Este pentru a patra oară când Mihail Șișkin participă la un eveniment organizat în România, chiar dacă de această dată nu a putut fi prezent decât în spațiul virtual. Întrebat ce semnificație au cărțile lui pentru el astăzi, la ani distanță după ce au fost scrise, autorul a spus: „Într-adevăr sunt cărți diferite, scrise în momente de timp diferite și totuși de către autori diferiți, deși toate sunt cărțile mele. […] Cartea pe care o scrii e ca o fotografie tomografică a creierului tău, a sufletului tău, a întregii tale vieți trăite înainte de acest moment în care scrii cuvintele pe hârtie. Cartea nu se schimbă, tu ești cel care te schimbi. Și romanele «Luarea Ismailului», «Părul Venerei», «Scrisorar», toate sunt de fapt despre același lucru - despre viața în care trebuie să supraviețuim. Ca și în viață, vei găsi în ele foarte multă cruzime, lipsă de iubire, frig. Dar aceste cărți nu sunt despre cruzimea omenească, nici despre lucruri înfricoșătoare, ci despre depășirea cruzimii, a fricii prin intermediul căldurii omenești, a credinței, iubirii, speranței. În anii scurși după ce am scris aceste cărți lumea s-a schimbat – a devenit mai rece, mai înfricoșătoare, mai crudă. Îmi place să cred că cărțile și în general literatura, muzica, arta sunt un fel de arce ale lui Noe pentru credință, speranță, iubire, lumină. Toate cărțile adevărate sunt un fel de flotilă a iubirii care face față oricărui potop, oricărei cruzimi mondiale.”
„În Rusia totul este politică”
Cu toate că a fost multi-premiat în țara natală, primind cele mai mari distincții literare din Rusia, printre care Premiul Booker Rusesc și Premiul Bolshaya Kniga, a simțit nevoia să se distanțeze public de regimul lui Vladimir Putin: „În 2013, am scris o scrisoare deschisă în care am spus că nu pot și nici nu vreau să reprezint Rusia lui Putin la târgurile de carte internaționale, să fiu omul regimului; eu vreau să reprezint o altă Rusie, o Rusie liberă, niște oameni liberi. Și faptul că această voce a fost auzită s-a manifestat prin faptul că am fost numit trădător național.
[...] Sunt mereu uimit de faptul că găsim mereu demonstrații științifice pentru orice. [...] Istoricii literari din Rusia de azi au început să scrie lucrări științifice în care demonstrează că sunt trădător național. La Universitatea din Krasnoiarsk a fost susținută o teză de doctorat în care se demonstrează că romanul meu «Părul Venerei» este o armă a Occidentului în războiul informațional împotriva Rusiei.”
„Iubesc Rusia foarte mult”
Cu toate că este disident politic, trâind în Elveția alături de familia sa de mulți ani, și deși este un critic ardent al regimului actual de la Moscova, Mihail Șișkin își declară în mod constant dragostea pentru patria sa: „Mi se pare că cea mai bună definiție a iubirii de patrie a dat-o Adam Michnik: «Dragostea de patrie se definește prin măsura rușinii pe care un om o simte pentru crimele făcute în numele poporului său». În numele poporului meu s-au făcut atâtea crime și eu simt atâta rușine, încât nici nu am ce să spun, în afară de faptul că iubesc Rusia și că vreau foarte mult să devină o țară de care să nu-ți fie rușine.”
Este pandemia o sursă de inspirație pentru literatură?
„Ultimul an a fost, să spunem clar, o catastrofă. […] Tot ce se întâmplă cu oamenii, cu omenirea, într-un fel sau altul va deveni o temă pentru creațiile literare, de artă, deoarece pentru un artist nu există teme care să nu poată deveni creația sa. E însă cu totul altceva cum va transpune el tot ce a trăit, pe hârtie sau pe pânză, folosind culorile, notele în muzică... Pentru că temele actuale încă nu sunt o garanție că vor deveni opere de artă. De fapt, totul nu depinde de actualitatea temei, doar de talentul autorului. […] În principiu, pentru mine lockdown-ul nu poate fi o sursă de inspirație. Pentru mine sursa de inspirație nu o constituie niște evenimente exterioare, ci întâmplări, trăiri interioare”.
Dialogul complet dintre Mihaela Dedeoglu și Mihail Șișkin poate fi urmărit aici: http://bit.ly/interviu-m-siskin
Mihail Șișkin (n. 18 ianuarie 1961) a studiat germana și engleza la Universitatea Pedagogică de Stat din Moscova. După absolvire, a lucrat ca jurnalist la revista de tineret Rowesnik timp de trei ani, după care a predat limba germană și engleza timp de zece ani la „Școala numărul 444” din Moscova. Mihail Șișkin locuiește în Elveția din 1995, unde a lucrat ca profesor de limba rusă, profesor și traducător pentru Oficiul pentru Migrație. De la publicarea romanului său „Părul Venerei” în 2005, acesta trăiește exclusiv din opera sa literară. În semestrul de toamnă 2007 și 2009 Șișkin a predat limba rusă și cultura rusă la Universitatea Washington și Lee din Lexington (Virginia). Din 2011 locuiește cu familia sa la Kleinlützel în cantonul Solothurn. Mihail Șișkin a fost singurul autor care a primit cele mai importante trei premii literare din Rusia: în 2000 a primit premiul Booker rus, Premiul național bestseller 2005, Premiul Bolshaya Kniga în 2006 și 2011. Cărțile sale sunt cel mai bine vândute în Rusia.