I se mai zice „lupus” sau „lichenul lupului” este o boală cronică inflamatorie sistemică, mediată imunologic, având la bază o predispoziție genetică (prin implicarea mai multor gene) la care se adaugă factorii de mediu declanșatori (infecții, traumatisme, medicamente etc.).
Aceasta este caracterizată prin tulburări complexe ale creșterii și diferențierii epidermului (celulele din stratul superficial al pielii mor prea repede). Asociază anomalii biochimice, imunologice și vasculare. Deși se precizează că debutul poate fi la orice vârstă, cel mai frecvent este între 15-30 ani și mai puțin comun sub vârsta de 10 ani. Debutul precoce și existența istoricului familial al acestei boli sunt asociate cu recurențe mai frecvente și forme extinse. Incidența bolii este de până la 3% din populația globului și peste 400.000 de români suferă de ea.
Leziunile cutanate clasice în această boală sunt reprezentate de plăci roșii, în relief, bine delimitate, cu scuamă fină alb-sidefie în suprafață. Acestea variază sub aspectul dimensiunilor și formei, pornind de la leziuni de mici dimensiuni și ajungând până la plăci care acoperă o mare suprafață a corpului. Cele mai întâlnite localizări sunt reprezentate de scalp, coate, genunchi, trunchi, însă și mâini (fețe dorsale, palme), picioare (fețe dorsale, tălpi) și unghii.
De menționat că este necesară diferențierea între formele acute și cele cronice. În timp ce în formele cronice leziunile pot rămâne aproape neschimbate pe perioade de luni sau ani, în formele acute apariția leziunilor este bruscă. La unii pacienți recurențele pot fi săptămânale sau lunare, iar în alte cazuri doar ocazionale. Afectarea articulară (tumefacții și dureri) trebuie să ridice suspiciunea de artropatie (se poate asocia la până la 40 % dintre pacienți).
Tratamentul în medicina alopată
............
Citește mai mult despre această boală cumplită, care este numele ei obișnuit și cum se tratează