Premierul demis a subliniat că dinamica preţurilor a depăşit estimările BNR, dar că e sigur că banca centrală va lua cele mai bune măsuri pentru ca inflaţia să revină pe trend descrescător pentru a nu pune în pericol creşterea economică. Da, sigur, soluţia este micşorarea accizelor. În acest fel se reduc preţurile ţintit, exact în zona care a generat inflaţia şi nu e afectată nici dinamica PIB. Vom avea pe această cale o creştere economică dezinflaţionistă, sustenabilă.
Ca să discutăm de gaze, mă miră că evoluţia preţului e asociată cu un film de groază, pentru că, dacă ne uităm pe grafic, produsul a mai fost la acest nivel pe piaţa internaţională. Dar, dacă la noi gazele s-au scumpit continuu, fără legătură cu piaţa, atunci înseamnă că preţul are incluse nişte elemente de taxare ce ar trebui eliminate.
Şi poate că n-ar strica să se renunţe la TVA pentru imobile. Inflaţia ţintită de banca centrală se calculează prin intermediul indicelui preţurilor de consum (IPC), iar locuinţele nu sunt bunuri de consum.
Dacă inflaţia ar fi produsă în zona în care poate fi responsabilizată Banca Naţională am putea vorbi, desigur, de una temporară, care se restrânge de la sine, nici măcar nu e nevoie de o creştere a dobânzilor. Dacă însă e legată de utilităţi, unde guvernul e activ în lanţ, de la producţie la reglementare, discuţia se schimbă.
UE a devenit conştientă de problemă şi a pus degetul pe rana accizelor, nu e invenţia mea această soluţie de micşorare a inflaţiei. Din păcate, în euroland problema e deosebit de spinoasă. Atunci când realizezi o relaxare monetară, te aştepţi să absorbi excesul de bani cu preţuri mai mari, care ar putea fi susţinute de salarii în situaţia unor sporuri de productivitate. În măsura în care acestea nu se obţin, fiindcă trebuie să fie extrem de mari, puterea de cumpărare se reduce, e substituită cu credit şi nu doar că dispare clasa mijlocie ce economiseşte, dar angajaţii ajung datori până în vecii vecilor, ei şi urmaşii urmaşilor...mai lipseşte să ia drumul sclaviei după ce sunt mai întâi triaţi în închisoarea datornicilor. În acest context, valul pandemic intervine, paradoxal, fericit, fiindcă îi învaţă pe oameni că sunt lucruri şi mai rele ce li se pot întâmpla, supraîndatorarea devine normalitate.
Dar să lăsăm deoparte spaţiul comunitar şi să revenim la prima speţă. Dubiile prim-ministrului privind inflaţia nu au legătură cu activitatea guvernului, chiar dacă banca centrală a semnalat la momentul oportun că inflaţia provine din zona utilităţilor şi la acea dată premierul a desconsiderat avertismentul că preţurile de consum se pot majora, în medie, cu 5,4% pe final de an.