Ștevia aparține familiei Rumex și crește în toate zonele cu climat temperat din lume. Chiar dacă în Statele Unite anumitor specii de plante înrudite li se atribuie proprietăți halucinogene, frunzele de ștevia au fost cultivate de lungul timpului pentru a fi utilizate în bucătărie, având o aromă interesantă, asemănătoare cu cea a lămâii.
Potrivit motherearthliving.com, gustul acrișor este dat de acidul oxalic. Persoanele cu artrită sau pietre la rinichi ar trebui să consume ștevie în cantități mici, întrucât acidul oxalic poate agrava aceste afecțiuni. Planta are un gust deosebit la începutul primăverii, dar o dată cu trecerea timpului devine amară.
Astfel, se recomandă ca în salate să folosiți frunze tinere și fragede, iar în supe sau tocănițe, frunzele mai mari și mai închise la culoare. Ștevia reprezintă o garnitură extraordinară pentru carnea de pui, brânza de capră și ouă.
Bogată în vitamina C, planta de ștevia a fost apreciată de-a lungul secolelor pentru a preveni diferite boli grave, atunci când fructele și legumele proaspete nu erau disponibile. În secolul XIX, medicul britanic Culpeper recomanda aceste frunze pentru „a combate inflamațiile și febra”, dar și pentru „a potoli setea și a stimula pofta de mâncare”.