Jurnalul.ro Special Interviuri Străinii învață după manualele românești de sexologie, la noi e materie-tabu

Străinii învață după manualele românești de sexologie, la noi e materie-tabu

de Mihaela Bîrzilă    |   

Autorul primului Tratat de Sexologie este român, dar România nu a fost în stare să facă o lege a sexologiei. Este marea dezamăgire a profesorului Vasile Niţescu, președintele Societății Române de Sexologie Clinică și Reproducere Umană.  

  

  

De ce stârneşte discuţi pătimaşe legea educației sexuale în Parlament și în societate? 

  

V.N.: O lege se constituie utilizând surse de informare de specialitate și nu noțiuni relatate de către nespecialiști.  

  

De ce nu au reuşit politicienii în atâția ani să facă o lege?

  

V.N.: Aceasta este o anormalitate, atât timp cât în procesul de învăţământ din străinătate se utilizează tratate românești de sexologie și, mai mult decât atât, facultățile din țările respective ne mulțumesc pentru aceste cărţi. Printre cei implicați în constituirea legii educației sexuale trebuie să se numere și specialiști în acest domeniu. 

  

De la ce vârstă ar trebui introduse orele de educație sexuală? 

 

V.N.: Educația sanitară începe în copilărie, în cadrul familiei, când trebuie prezentate noțiunile de igienă personală. În raport cu vârsta copilului, trebuie ca acestuia să i se explice toate datele de anatomie și fiziologie, în cadrul dezvoltării sale normale. La pubertate, dezvoltarea organelor genitale este condiţionată hormonal, apărând menstruația și ulterior ovulația, situație ce impune cunoașterea unor date suplimentare de către eleve, respectiv apare poluția, la băieți. Abia apoi copilul devine o persoană adultă, pregătită pentru relații sexuale interumane, care nu fac altceva decât să dea naștere procreării umane și să asigure perpetuarea speciei, care este un aspect fiziologic. Funcționalitatea organismului, inclusiv conceptul de igienă, sunt introduse de la vârsta de 3 ani, când încep să fie orientați copiii de către părinți – fetițele primesc o păpușă, băieții primesc o mașină sau un trenuleț. De aici încep să se formeze și să meargă pe un anumit făgaș.  

  

Ce fel de noțiuni ar trebui predate copiilor la școală? 

  

V.N.: În primul rând, copiii trebuie să cunoască elementele de igienă personală. Din păcate, având în vedere nivelul ridicat de analfabetism, sunt carențe mari în această privinţă. Acolo unde familia nu poate furniza copilului în mod corespunzător informațiile necesare, trebuie să intervină școala, suplinind rolul familiei. De exemplu, copilul nu știe să își curețe resturile fecale perianale, acestea provocând o senzație de disconfort local, cu prurit, copilul fiind tentat să atingă zonele respective, iar manevrele lui manuale îi determină leziuni care se infectează. Pe de altă parte, prin atingerea manuală a organelor genitale, copilul percepe că organele sale au o anumită sensibilitate, la care, în perioada de pubertate, se adaugă și elementul de erotism, pregătind copilul pentru actul sexual. Din simpla sensibilitate, apare acest erotism care, la nivelul pubertății, determină un status aparte. Apare plăcerea atingerii acestor organe și apar și elemente care evoluează în timp, prin apariția hormonilor specifici – estrogeni și androgeni. Educația sanitară sau sexuală cuprinde și explicarea acestor noțiuni, acestor momente mai aparte, pregătind copilul pentru viaţă. 

  

Cine ar trebui să facă educația sexuală în școli? E nevoie de implicarea medicilor? 

  

V.N.: Mai puțin. Noțiunile nu sunt cu totul deosebite, nu e nevoie să vină un medic. Medicul nu intervine decât atunci când apare boala. Da, despre bolile cu transmitere sexuală și despre riscurile apariției unei sarcini nedorite ar trebui să li se predea noțiuni elevilor la aceste ore de sexologie sau „de sănătate”, cum se va stabili că se vor numi. Dacă ar fi existat astfel de ore, poate nu ar mai fi existat în România, în 2018, 727 de mame cu vârsta sub 15 ani și 18.753 de mame cu vârsta între 15 și 19 ani, conform datelor INS. Aceste ore de educație sexuală ar trebui pregătite de oameni de specialitate și expuse cu nonșalanţă și cu apropiere față de copii.  

  

Care este vârsta potrivită pentru începerea vieții sexuale? 

  

V.N.: După 18-19 ani, după ce tânărul a trecut de pubertate și de adolescenţă, intrând în vârsta adultă. Din păcate însă, România se confruntă cu această situație îngrijorătoare: e fruntașă la numărul de minore care ajung să devină mame. Dintre mamele adolescente, una din trei se află la nașterea următoare. E o situație cu totul și cu totul aparte. Un copil de 13 ani nu poate crește alt copil. Sunt probleme foarte complexe legate de situația de la noi. De aceea e important să se facă această educație sexuală, pentru a nu se mai ajunge aici, să vedem fetițe însărcinate la 12, 13 ani. 

  

Ce efecte are expunerea copiilor la scene erotice, la imagini dure care circulă în mediul online? Cum le afectează comportamentul? 

  

V.N.: Astfel de imagini nu fac decât să împingă copilul spre o perioadă inițială pe care nu o explică nimeni, și anume cea legată de masturbare. A băiatului și a fetei, în egală măsură. Dacă nu îi oferi copilului informații despre evoluția organismului său, îl împingi de fapt pe el să caute aceste aspecte anormale pentru vârsta lui, dar care îi dau o stare de excitabilitate. Băiatul agresează fata. Pe cine agresează? Pe cea care vine la școală cu fustă scurtă, pentru că prin intermediul nervului optic, această imagine determină o stare de excitabilitate pentru băiat. Apărând ovulația, relația sexuală dintre doi adolescenți poate determina apariția unei sarcini, așa apare graviditatea la mame minore. Un alt pericol, starea de excitabilitate sexuală a băiatului mai mare generată de anumite surse de informare îl determină să abuzeze un copil mai mic, de 7-8 ani, și să aibă diverse relații sexuale anormale cu acesta. Aceste relații sunt legate de felație. Copilul va rămâne cu aceste momente în memorie toată viața.  Și mai există un pericol pe care l-au arătat criminaliștii: acest copil abuzat, când va crește, ia și el un copil mai mic și îl obligă la o asemenea relație. Aici e răul cel mare, problema e foarte complexă. E foarte bine ca elementele anormale să le dăm la o parte, noi trebuie să mergem pe un făgaș normal, cu știința la îndemână copilului, pentru a-l feri de anormalități, stabilind o relație interumană corectă, elementul esențial al legăturii sexuale dintre două persoane fiind perpetuarea speciei umane. 

  

Sunteți de acord cu exprimarea „părinte 1, părinte 2”? 

 

V.N.: Nu există așa ceva. Întrebarea ridica o problemă esențială asupra stării societății în care se dezvoltă acești copii și poate releva niște indici comportamentali parentali anormali și niște probleme deosebite în respectiva familie, care pot amprenta sănătatea și personalitatea tânărului. Acest subiect complex necesită dezbateri și vă stau la dispoziție în acest sens. 

 

Doctorul Vasile Niţescu este autorul primului tratat de sexologie din lume și editor al publicației științifice „The Journal of Clinical Sexology”, o publicație de specialitate tradusă în mai multe limbi. De asemenea, a fost premiat cu aur pentru invenția „Discul femeii”, distincția fiind acordată de Forul Internațional al Inventatorilor (IFIA). Pentru contribuţia sa la domeniul sexologiei, a primit titlul de membru de onoare al Academiei de Medicină din Brazilia. 

  

 

Prof. Vasile Niţescu: Cunoașterea corpului uman este esențială. Orele de Educație Sexuală trebuie predate de profesorii de biologie din școli, în cadrul orelor de Anatomie și fiziologie a corpului uman, noțiuni care trebuie cunoscute de oricine. Cunoașterea structurii și a modului de funcționare a organismului uman este necesară oricărei persoane, băiat sau fată. Disciplina Biologie este la fel ca celelalte materii din programul de studiu, deci nu este necesar acordul părinţilor. 

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri