Ei au descoperit astfel că limita superioară de temperatură când corpul uman încetează să funcționeze optim este între 40 - 50 de grade Celsius, potrivit medicalnewstoday.com.
Cea mai fierbinte zi de până acum a fost 4 iulie 2023, la nivel global.
Potrivit unei analize realizate de cercetători de la Universitatea din Roehampton, Marea Britanie, corpul uman poate pierde capacitatea de a scăpa de căldura excesivă și nu mai funcționează optim atunci când temperaturile exterioare depășesc 40 de grade Celsius.
Zona termoneutră reprezintă o gamă de temperaturi în care organismul nu trebuie să-și crească rata metabolică sau să genereze mai multă energie pentru a-și menține temperatura ideală de 37 de grade Celsius.
Studiile mai arată că limita inferioară a zonei de confort este de 28 de grade Celsius. Sub acesta, corpul consumă mai multă energie pentru a-și menține temperatura ideală. Realizează acest lucru mai ales prin frisoane, când grupurile musculare se contractă involuntar pentru a produce căldură.
La temperaturi mai ridicate, organismul folosește alte mecanisme pentru a se răci, cum ar fi transpirația și vasodilatația vaselor de sânge de la suprafața pielii pentru a crește capacitatea de a pierdere căldură.
Cu toate acestea, în timp ce intervalul inferior al zonei termoneutre a fost stabilit, limita sa superioară este încă incertă.
O cercetare sugerează că limita superioară poate fi în jur de 32 de grade Celsius, deoarece acesta este momentul în care oamenii încep să transpire. Un alt studiu a remarcat că rata metabolică începe să crească la 40 de grade Celsius.
Cercetările suplimentare privind limita superioară a zonei termoneutre ar putea stabili politicile privind condițiile de muncă, sport, tratamente medicale și călătorii internaționale.
Într-un studiu ulterior al unei investigații din 2021, cercetătorii de la Universitatea Roehampton din Anglia au efectuat un al doilea set de experimente pentru a investiga limita superioară a zonei termoneutre. Ei au descoperit că limita superioară a zonei termoneutre este între 40 și 50 de grade Celsius.
„Descoperirile par să arunce o lumină mai precisă asupra răspunsurilor organismului la căldură și umiditate susținută, precum și asupra naturii și mecanismelor ratei metabolice îmbunătățite care apar și ca răspuns la astfel de condiții”, explică dr. J. Wes Ulm, analist de resurse științifice bioinformatice și specialist în date biomedicale la National Institutes of Health, neimplicat în studiu, pentru Medical News Today.
Cercetătorii au prezentat noile descoperiri la conferința anuală a Societății pentru Biologie Experimentală din Edinburgh, Scoția.
Efectele temperaturii și umidității
Specialișii au recrutat pentru studiu 13 voluntari sănătoși, cu vârste între 23 și 58 de ani. 7 dintre participanți au fost femei.
Fiecare participant a fost expus o oră la 5 condiții de temperatură, în timp ce se odihnea. Condițiile au inclus:
28℃ și 50% umiditate relativă a aerului (RAH)
40℃ și 25% RAH
40℃ și 50% RAH
50℃ și 25% RAH
50℃ și 50% RAH
Pe parcursul fiecărei afecțiuni și la momentul inițial, cercetătorii au înregistrat mai multe valori:
-temperaturi centrale și ale pielii
-tensiune arterială
-rata de transpirație
-ritm cardiac
-rata de respiratie
-volum de aer inspirat și expirat/minut
-niveluri de mișcare
În cele din urmă, cercetătorii au descoperit că rata metabolică a participanților a crescut cu 35% atunci când au fost expuși la 40℃ și 25% RAH și cu 48% la 40℃ și 50% RAH.
Deși starea de 50℃ și 25% RAH nu a crescut rata metabolică în comparație cu 40℃ și 25% RAH, rata metabolică a fost cu 56% mai mare decât valoarea inițială în starea de 50℃ și 50% RAH.
Rata metabolică crescută la 40℃ și 25% RAH nu a fost însoțită de o creștere a temperaturii centrale. Cu toate acestea, participanții la condiția 50℃ și 50% RAH au experimentat o creștere a temperaturii centrale de 1℃.
Cercetătorii au observat că aceste descoperiri sugerează că organismul este capabil să disipeze căldura la 40℃ (104F), dar nu la 50℃ (122F).
„Descoperirile par să varieze în funcție de umiditate. În studiu au existat unele dovezi că rata metabolică de repaus a fost mai mare la umiditate mai mare, chiar și la aceeași temperatură. Se pare că umiditatea joacă, de asemenea, un rol important în rata metabolică”, explică dr. Mark Guido, endocrinolog la Novant Health Forsyth Endocrine Consultants din Winston Salem, Carolina de Nord, care nu este implicat în cercetare.
Cercetătorii au mai remarcat că, la 50℃ și 50% RAH, participanții au transpirat cu 74% mai mult și au experimentat o creștere cu 64% a ritmului cardiac, în comparație cu valoarea inițială.
Ei au mai remarcat că, în comparație cu valoarea inițială, participanții din grupul 50℃ și 50% RAH au experimentat o sarcină de lucru miocardică crescută, ceea ce înseamnă că inimile lor au avut nevoie de mai mult oxigen pentru a-și menține funcția optimă.
Mai mult, rata lor de respirație a crescut cu 23%, iar cantitatea de aer pe care o puteau inspira și expira pe minut a crescut cu 78%.
Cercetătorii au observat că apa consumată, în fiecare dintre condiții, nu a răcit organismul.
Efectele asupra ratei metabolice și sănătății
„Oamenii care trăiesc în climă caldă tind să se aclimatizeze și să nu-și crească temperatura corpului și, la rândul lor, rata metabolică. De asemenea, oamenii care trăiesc în temperaturi mai scăzute pot primi un răspuns mai puternic la expunerea la căldură, deoarece nu sunt la fel de mult aclimatizați”, a remarcat John P. Higgins, cardiolog sportiv de la McGovern Medical School de la Universitatea Texas Health Science Center din Houston (UTHealth), care nu este implicat în studiu
MNT a vorbit, de asemenea, cu Dr. Ulm: „Corpul, în general, va găsi modalități de a activa diferitele bucle de feedback necesare pentru a realiza homeostazia, adică reglarea minuțioasă a proceselor fiziologice care permit ca biochimia complexă a organelor și țesuturilor să fie efectuată eficient și corect.
Temperatura corpului și rata metabolică sunt componente integrante ale acestui dans delicat, iar pentru cei care locuiesc în climă mai caldă pe tot parcursul anului, este mai probabil ca astfel de bucle de feedback compensatorii să fie active și funcționale. Acest lucru poate fi atribuit atât factorilor ereditari – pentru comunitățile care trăiesc în astfel de condiții pe termen lung – cât și adaptărilor pe termen scurt”, a spus edr. Ulm.