Conu Victor Eftimiu îşi purta cu multă distincţie şi bonomie trupeşa-făptură. Obişnuia a spune despre sine: „Am fost director general al teatrelor la vârsta de treizeci de ani. Şi apoi, toată viaţa, n-am mai fost nimic.
Tocmai peste alţi douăzeci şi ceva de ani, am fost a doua oară chemat în acelaşi post. Eram plafonat. Nu e nimic mai trist în lume decât să fii încă din tinereţe plafonat, aşa cum am fost eu.”
Dar vâna scriitorului autodidact ieşea adesea la iveală, deşi cu şcoală puţină, erudiţia sa era surprinzătoare, mai ales în registrul etimologic. În cărticica „Fum de fantome, amintiri”, apărută în preajma răsboiului, 1940, sub numele „Bucureştii vechi”, îşi spune teoria:
„Numele Bucureştilor nu vine de la Bucur Ciobanul, ci de la Abu-Kureişi, un emir din tribul kureişilor, revoltaţi împotriva califului Omar şi care
...........
Citește mai mult despre această legendă a fondării Bucureștiului