Distribuția: Cătălina Mustaţă, Alexandru Potocean, Gabriel Răuță, Mihai Smarandache, Silvian Vâlcu
Scenografia: Andrei Dinu
Coregrafia: Florin Fieroiu
Muzica: Bobo Burlăcianu
Light design: Andu Dumitrescu
Marele atu al acestui spectacol este obiectivitatea lui artistică. Nu asistăm la o poveste tristă, nu doar îl plângem pe martirul condamnat fără drept de apel şi nici nu ne plângem de milă nouă înşine pentru ce ne-a fost dat să trăim. Faptul istoric e un punct de plecare către un act artistic. Odată devenit scenariu de teatru, conţinutul Dosarului “Elevul” este un material la fel de ofertant ca o piesă bine scrisă, picată în mâinile potrivite. Încărcătura emoţional-subiectivă cu tot bagajul ei de reziduuri sentimentale depozitate în cei care au fost contemporani cu Mugur Călinescu este transformată în pretext artistic. Într-adevăr viaţă ridicată la pătrat, într-adevăr oglinda lumii, într-adevăr teatru. Iar teatrul, în acest caz, bate viaţa.
Alina Epingeac
Rar, foarte rar se întâlnesc astfel de spectacole “lecții” de viață inspirate din concretul istoric, încărcate de emoție, tensiune și adevăr, realizate prin mijloace teatrale ieșite din convenția obișnuită. Gianina Cărbunariu și echipa sa, propun un “altfel de teatru”, provocator la gândire și judecarea trecutului nu îndepărtat al istoriei noastre, raportat subtil la actualitate. (...) Spectacolul unicat al Gianinei Cărbunariu și al echipei sale, sub formula unui “altfel de teatru”, este un eveniment incontestabil susținut exemplar de Teatrul Odeon. Mergeți să vizionați “Tipografic. Majuscul” că nu veți regreta!
Ileana Lucaciu
Un spectacol-document, Tipografic Majuscul ar trebui să fie un fel de wake-up call pentru o societate care încă nu e în stare să-şi asume greşelile trecutului, ba mai mult, îi lasă pe foştii torţionari şi vinovaţi să ducă în continuare o existenţă ferită.
Silvia Dumitrache
Interogarea cu mijloace artistice a unei teme atat de gravă, de vitală, pare a fi cea mai eficientă modalitate de confruntare cu adevărurile nespuse, neasumate sau, şi mai grav, cu mistificarea adevărului istoric. Gianina Cărbunariu şi excelenţii săi actori ne invită la acest exerciţiu de sinceritate – un caz din zecile, sutele de mii de cazuri, reconstituit dramatic, spectacular, în faţa ochilor noştri, un alt fel de a sonda conştiinţe şi a invita la dezbatere.
Răzvana Niță
Munca echipei spectacolului e una în primul rând necesară limpezirii apelor, înțelegerii cât de cât a unui trecut responsabil în mare măsură de prezentul nostru postcomunist. Tinerii Alexandru Potocean, Gabriel Răuță, Mihai Smarandache și Silvian Vâlcu alcătuiesc un grup dinamic care-și adaptează cu ușurință mijloacele la cerințele spectacolului (schimbări de rol, conlucrarea cu aparatul video, manevre sce¬notehnice...). Li se alătură din generația matură Cătălina Mustață, într-o ipostază inedită, jucând cu convingere și mult atașament rolul mamei prinsă în dilema dragoste maternă versus obligații sociale.
Ca voce a societății civile, spectacolul pledează pentru recâștigarea dreptului la atitudine al acesteia.
Doina Papp
Întreg spectacolul este, în fapt, unul puternic din punct de vedere artistic şi emoţional, impecabil conceput şi jucat fără cusur. Fundamentat pe un scenariu fără fisură, pe surprinzătoare colaţionări de fapte şi documente, Tipografic Majuscul înseamnă un extraordinar, un teribil examen de conştiinţă.
Mircea Morariu
Spectacolul este o coproducţie dramAcum şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Nitra, Slovacia, în parteneriat cu Teatrul Odeon şi face parte din proiectul european "Vieţi paralele - Secolul 20 văzut prin ochii Poliţiei Secrete”.
Vieţi paralele - secolul 20 prin ochii poliţiei secrete este un proiect al Festivalului Internațional de Teatru Divadelná din Nitra care pune în conexiune artiști, co-producători și instituții partenere din șase țări: Cehia, Ungaria, Germania, Polonia, România și Slovacia. Artiști din foste țări socialiste au creat șase producții de teatru bazate pe studiul materialelor păstrate în arhivele poliției secrete. Toate aceste producții îşi vor avea premierele mondiale în timpul Festivalului Internațional de Teatru Divadelná din Nitra, între 27 septembrie - 2 octombrie 2013.
Gianina Cărbunariu a ales să lucreze pe dosarul minorului Mugur Călinescu.
Mugur Călinescu (28 mai 1965 – 13 februarie 1985) avea doar 17 ani şi era elev la Liceul A.T. Laurian din Botoşani când, în septembrie 1981, a alertat organele de Securitate timp de o lună pentru că a scris pe ziduri şi panouri inscripții menite să provoace în oameni o reacție față de încălcarea flagrantă a tuturor drepturilor și libertăților cetățenești, față de situația dezastruoasă a economiei din acea perioadă. După ce a fost prins, a fost continuu chemat la Securitate. La doi ani după
momentul septembrie 1981, Mugur Călinescu se îmbolnăvește de leucemie și moare în anul 1985.
„Pe lîngă documentele scrise în limbajul de lemn al aparatului opresiv al vremii (planuri de măsuri, note informative, note de analiză etc), în cele 200 de pagini ale dosarului nr. 738 privind „Elevul” sunt păstrate și declarațiile unui tînăr care reușește să rămînă fidel propriilor convingeri în ciuda presiunilor Securității și a lipsei de solidaritate a celor din jurul său. Cred că tinerii au nevoie de modele pe care să le înțeleagă, iar Mugur Călinescu este, în acest sens, un model de atitudine necesar.
Despre cazul Mugur Călinescu am aflat citind „Hainele regelui” din volumul „Șase feluri de a muri”, carte scrisă de reputatul istoric și eseist Marius Oprea. Documentarea cazului a fost realizata de istoricul si activistul Mihail Bumbeș care ne-a pus la dispozitie o copie a dosarului „Elevul”, precum și interviuri realizate cu mama lui Mugur și cu doi dintre ofițerii implicați în acest caz. Multumim Miliției Spirituale.
La fel ca și în cazul spectacolului „X mm din Y km”, realizat acum 2 ani la Fabrica de Pensule din Cluj și bazat pe o stenogramă din dosarul jurnalistului și disidentului Dorin Tudoran, metoda de lucru a fost interogarea documentului prin mijloace teatrale. Scenariul care stă la baza spectacolului „Tipografic Majuscul” este un colaj de materiale ready-made (documente și interviuri), însă spectacolul este un exercițiu de imaginație, o ficțiune ce încearcă să chestioneze aceste urme ale unei realități din istoria recentă și felul în care ele ne ajută să înțelegem lumea în care trăim astăzi.”
Gianina Cărbunariu