Într-un laborator din California, o situație apărută pe neașteptate în timpul unui experiment de rutină a dus la o descoperire interesantă. Nu totul decurge mereu conform planului, iar uneori tocmai aceste momente aduc rezultate valoroase. Cercetătorii care analizau comportamentul ploșnițelor de pat au observat că insectele evitau o zonă de hârtie umezită cu sânge. Acest lucru a ridicat semne de întrebare și a deschis noi direcții de cercetare.
Descoperirea, publicată în cea mai renumită revistă științifică internațională, arată clar această aversiune față de umezeală la ploșnițele de pat. Profesorul entomolog de la universitatea din California și coautor al studiului explică faptul că acest comportament are logică dacă ne uităm la anatomia insectei. Corpul ploșnițelor este foarte plat, iar pe partea ventrală au deschideri respiratorii mici, numite spirale.
"Dacă intră în contact fizic cu o suprafață de apă, se vor lipi de aceasta, blocându-și orificiile respiratorii”, afirmă cercetătorul.
"Datorită puterii sale adezive mari, apa poate fi foarte periculoasă din perspectiva unei ploșnițe de pat. Așadar, nu este surprinzător să aflăm că acestea evită extrem de mult umezeala”, adaugă el.
Cum au ajuns cercetătorii la această concluzie? Totul a pornit de la un incident obișnuit. În laborator, coloniile de ploșnițe sunt ținute în recipiente. Pentru a fi hrănite, cercetătorii folosesc un hrănitor artificial la gura recipientului. Insectele urcă și își introduc părțile bucale printr-o membrană pentru a suge sânge.
"Sângele scurs înmuia încet hârtia din partea de sus a fiolei. Am crezut că ploșnițele vor fi bucuroase să bea sângele din hârtie. Dar ceea ce am văzut a fost foarte diferit. Evitau activ partea de hârtie care devenise umedă cu sânge. Nici măcar nu se apropiau de zonele umede”, a declarat cercetătorul american.
Cercetătorii au încercat apoi să ude hârtia doar cu apă, iar reacția a fost identică: ploșnițele evitau complet suprafețele umede. Aceste observații au dus la studii suplimentare pentru a înțelege mai bine fenomenul.
Pentru a analiza comportamentul mai în detaliu, ei au conceput experimente speciale. Lucrul cu ploșnițe tinere, foarte mici, a fost o provocare. "Nu este ușor să lucrezi cu ploșnițe tinere, foarte mici. Au poate doar 2 milimetri lungime sau chiar mai puțin”, a spus D.C.
Bustamante a folosit o cameră video infraroșie cu lentilă de mărire, iar cu ajutorul unui software de analiză video a urmărit mișcările insectelor, observând diferențele de culoare dintre acestea și fundal. Astfel, a putut înregistra și cuantifica exact comportamentul ploșnițelor.
S-a concentrat pe viteza și distanțele parcurse de aceste insecte pentru a evita zonele ude și a analizat dacă există diferențe între masculi, femele și exemplare tinere și adulte. Rezultatele au fost clare.
Toate ploșnițele – masculi, femele, adulte și tinere – au evitat constant suprafețele ude. Mai mult, au fugit de apă mai repede decât s-au apropiat de ea. Reacția de evitare a fost rapidă și clară.
Bustamante a observat și că ploșnițele mai mici făceau o întoarcere rapidă când se apropiau de o suprafață udă, semn că acestea sunt și mai sensibile la apă decât cele adulte.
Pe lângă valoarea științifică a descoperirii, studiul aduce informații utile pentru cei care se confruntă cu infestările. Companiile care dezvoltă spray-uri insecticide pe bază de apă ar trebui să țină cont de acest comportament, deoarece ploșnițele evită suprafețele ude lăsate de tratamente.
"Dacă insecticidele nu omoară ploșnițele imediat, acestea vor părăsi zonele tratate și se vor dispersa în altă parte.".
Este important ca metodele de combatere să fie adaptate pentru a preveni dispersarea insectelor către alte zone ale locuinței sau ale proprietății. Planificarea atentă a tratamentului devine esențială pentru succesul intervenției.
Există și o soluție simplă pentru cei care cred că au ploșnițe pe corp. "Fă o baie. Asta va rezolva problema”, recomandă Corina Pacuraru, care oferă și servicii de dezinsecție plosnite în București. Apa este cu adevărat periculoasă pentru aceste insecte la contact direct.
Bineînțeles, această metodă nu elimină o infestare din locuință. "Desigur, ploșnițele din cameră sau de pe pat vor necesita abordări diferite", a completat Corina Pacuraru. Pentru infestări serioase, sunt necesare metode profesionale și complexe.
Descoperirea acestei frici a ploșnițelor față de apă deschide noi direcții pentru cercetare și pentru dezvoltarea unor metode de control mai eficiente. Înțelegând mai bine comportamentul lor, specialiștii speră să găsească soluții inovatoare pentru a reduce și controla populațiile de ploșnițe în viitor. Apa, folosită inteligent, ar putea deveni un instrument util în această luptă.