Un experiment natural creat de istorie
Cercetătorii de la Hong Kong University of Science and Technology, campusul din Guangzhou, au profitat de o situație pe care niciun studiu clinic nu ar putea-o recrea artificial. În septembrie 1953, când raționalizarea zahărului a luat sfârșit în Marea Britanie, consumul mediu zilnic a urcat aproape instantaneu de la aproximativ 41 de grame, echivalentul a zece cuburi de zahăr, la 80 de grame, adică douăzeci de cuburi. Practic, populația a trecut brusc de la o dietă strict controlată la una mult mai dulce, fără nicio tranziție graduală, potrivit BBC.
Echipa de cercetare a comparat sănătatea creierului la persoane care au fost copii mici fie înainte, fie după acest moment de cotitură. Rezultatele au arătat că cei care au trăit primii doi ani de viață în perioada raționalizării, deci cu un aport foarte redus de zahăr, au avut un risc cu 23% mai mic de a dezvolta demență mai târziu în viață. Mai mult, la cei din acest grup care au dezvoltat totuși boala, diagnosticul a apărut, în medie, cu doi ani și jumătate mai târziu decât la restul participanților.
Ce spune cercetătoarea din spatele studiului
Jiazhen Zheng, autoarea principală a analizei, a explicat că rezultatele indică un posibil beneficiu pe termen foarte lung al limitării zahărului chiar din primele etape ale vieții. Ea a subliniat însă, cu prudența specifică oricărui om de știință serios, că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege exact mecanismul prin care zahărul din copilărie ar putea influența sănătatea creierului decenii mai târziu.
Vocile care cer prudență
Nu toți specialiștii sunt dispuși să tragă concluzii ferme pe baza acestor date. Rachel Richardson, care coordonează unitatea de sprijin metodologic pentru producția de dovezi științifice în cadrul rețelei independente Cochrane, a recunoscut că cercetătorii chinezi "ar putea fi pe o pistă bună", dar a avertizat că studiul nu reprezintă o dovadă definitivă a legăturii dintre consumul timpuriu de zahăr și demență.
Un obstacol important, spune Richardson, este că nimeni nu poate ști cu exactitate cât zahăr a consumat fiecare participant în copilărie. Cercetătorii au putut doar să stabilească momentul nașterii în raport cu perioada raționalizării, nu cantitățile reale ingerate de fiecare copil în parte. În plus, ea atrage atenția că datele se referă la persoane născute în anii 1940 și 1950, o perioadă în care diversificarea alimentară a bebelușilor începea mult mai devreme decât în prezent, ceea ce limitează măsura în care concluziile pot fi aplicate copiilor de astăzi.
Profesorul Ian Maidment, specialist în farmacie clinică la Universitatea Aston, consideră ideea interesantă și utilă pentru dezbaterea publică, dar spune că sunt necesare mult mai multe dovezi înainte ca legătura să poată fi considerată solidă. El a mai adăugat că a conecta un eveniment petrecut acum optzeci de ani cu starea de sănătate din prezent înseamnă că numeroși alți factori ar fi putut influența rezultatele.
Ce înseamnă asta pentru părinții de azi
Dr. Sara Rodrigues, reprezentantă a organizației Alzheimer's Research UK, a ținut să reamintească faptul esențial despre acest tip de cercetare: este vorba despre un studiu observațional. Asta înseamnă că poate identifica o corelație între dietă și riscul de demență, dar nu poate demonstra, în mod direct, că reducerea zahărului previne boala.
Totuși, mesajul practic rămâne unul simplu și valabil indiferent de vârstă: o alimentație echilibrată și sănătoasă este una dintre cele mai bune modalități de a-ți proteja creierul, iar pentru asta nu este niciodată prea târziu.
Acest studiu se adaugă unui șir tot mai lung de cercetări care sugerează că primele o mie de zile de viață, adică perioada dintre concepție și împlinirea vârstei de doi ani, ar avea un rol critic în modelarea sănătății pe termen lung. Cercetări anterioare bazate pe același "experiment natural" al raționalizării britanice au legat deja creșterea bruscă a consumului de zahăr de o incidență mai mare a diabetului de tip 2 și a hipertensiunii arteriale la vârsta adultă.