Cercetarea agricolă, falimentată de interese obscure şi indiferenţă

Anii scurşi de la revoluţie au trecut ca un tăvălug peste cercetarea agricolă românească. Sistemul național de cerceta­re științifică aflat în subordinea şi coordonarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS) a devenit tot mai mic. Suprafeţele agricole destinate cercetării s-au redus de la 184.422,3 ha în anul 2002 la 41.519,5 ha în anul 2016, iar sistemul s-a depopulat de cercetători, numărul lor ajungând la doar 467 anul trecut.

Numărul total al cercetă­torilor de la nivelul ASAS și al unităților subordonate a scăzut continuu și dramatic, an de an, astfel încât, dintr-un total de 1.048 cercetători în anul 2009 s-a ajuns la 467 de cercetători în anul 2016, reprezentând 44,6% față de 2009.

Se vrea cercetare agricolă, dar nu există terenuri

În perioada 2002-2009, ASAS a pierdut circa 75% din suprafaţa agricolă destinată cercetării, aceasta scăzând de la 184.422,3 ha în anul 2002 la 44.689,4 ha în anul 2009. Acestei suprafeţe i s-a schimbat destinaţia prin hotărâri succesive ale Guvernului şi legi, dar şi ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele fizice și juridice. Deciziile care au mutilat cercetarea agricolă au fost însă mereu contestate de condu­cerea ASAS, lucru care s-a întâm­plat abia în anul 2009 prin Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea ASAS și a sistemului de cercetare-dezvoltare agricolă.

Subvenţia, tot mai mică

Potrivit unui audit realizat de inspectorii Curţii de Conturi la ASAS care a vizat perioada 2009-2016, principala cauză care a generat acest dezastru a fost subfinanţarea sectorului.

Prin urmare, s-a ajuns în situ­aţia suspendării sau abandonării multor programe de cercetare în domeniile unor specii vegetale, leguminoase, animale şi rase locale de păsări aflate în derivă genetică.

Citește pe Antena3.ro

Aflată în exil la Moscova, soția dictatorului sirian Bashar al-Assad este grav bolnavă. Medicii îi dau 50% şanse de supravieţuire

Imposibilitatea motivării suficiente a cercetă­torilor pentru menținerea lor în sistem, precum și imposibilitatea înlocuirii acestora cu speci­aliști tineri i-au făcut pe mulţi să se reorienteze către entități concurente din mediul privat.

Dacă în anul 2009 ASAS şi unităţile subordo­nate au primit subvenţii în valoare de 5.313 mii lei faţă de un necesar de 6.350 mii lei, în 2016 s-a ajuns în situaţia să se aloce subvenţii în sumă de 23.179 mii lei faţă de un necesar de 154.054 mii lei.