CULISE - Scandalurile crizei financiare din SUA

Bonusuri de milioane de dolari pentru directorii băncilor falimentare, membrii Camerei Reprezentanţilor, care au respins luni Planul de salvare de 700 de miliarde de dolari şi apoi au luat vacanţă pentru a sărbători Anul Nou evreiesc, în timp ce economia mondială stătea să cadă. Toate aceste scandaluri însoţesc criza mondială.

Bonusuri de milioane de dolari pentru directorii băncilor falimentare, membrii Camerei Reprezentanţilor, care au respins luni Planul de salvare de 700 de miliarde de dolari şi apoi au luat vacanţă pentru a sărbători Anul Nou evreiesc, în timp ce economia mondială stătea să cadă. Toate aceste scandaluri însoţesc criza mondială.

Alan Fisherman, director al Washington Mutual, abia instalat în funcţie, înainte ca banca să dea faliment, va rămâne în istoria lumii drept managerul cel mai bine plătit pentru cea mai puţină muncă: 19 milioane de dolari pentru trei săptămâni. Nici fostul director executiv, Kerry Killinger, care a fost dat afară pentru că a permis expunerea băncii de economii pe sectorul creditelor subprime, n-a fost uitat. El a primit 54 de milioane de dolari în ultimii cinci ani şi este eligibil pentru o primă de concediere de 20 de milioane de dolari. John Thain, de la Merrill Lynch, a primit în luna noiembrie anul trecut un bonus de 15 milioane de dolari la semnarea contractului, iar acum va primi alte 10 milioane de dolari. Kenneth Lewis, directorul Bank of America, a primit 98,6 milioane de dolari în ultimii trei ani. Robert Steel, executivul de la Wachovia, a primit în iulie un bonus de 10 milioane de dolari.

PENTRU UNII – MUMĂ...
Angelo Mozilo, fostul director al Countrywide, a primit 362 milioane de dolari din 2005 până în 2007. Lloyd Blankfein, de la Goldman Sachs, a luat 70,3 milioane de dolari, iar în 2007 James Dimon, şeful de la JP Morgan, a încasat 28 milioane de dolari. De la naţionalizate, Richard Syron de la Freddie Mac a primit 18 milioane de dolari, Daniel Mudd, de la Fannie Mae, a primit 11,6 milioane de dolari, iar Martin Sullivan, de la AIG, a ridicat 14 milioane de dolari. Ultimul, dar nu cel din urmă este James Cayne, fostul conducător al Bear Sterns, care şi-a mărit conturile numai în 2006 cu 33,9 milioane de dolari.

În total, băncile de investiţii au dat în 2007 prime şi bonusuri salariaţilor proprii totalizând 39 miliarde de dolari, în vreme ce tot anul trecut au concediat 6.200 de oameni, iar acţionarii lor au avut pierderi de 80 miliarde de dolari. Adică o medie de 219.000 de dolari pentru fiecare din cei 186.000 de angajaţi.

Foarte mulţi sunt de părere că autorităţile antimonopol ar trebui să se verifice pentru concentrarea pieţei. Dacă la începutul crizei Bank of America, JP Morgan şi Citigroup aveau în total 21,4% din depozitele din SUA, după vânzările sprijinite de stat pentru Washington Mutual către JP Morgan şi Wachovia către Citigroup, acestea trei au acum un total de 31,3% din depozite.

Umor de Wall Street în urma prăbuşirilor

Criza a determinat şi apariţia umorului specific vremurilor. De la deja clasicul "USA – Uniunea Sovietelor Americane", apărut în urma naţionalizărilor efectuate de Federal Reserve, au apărut chiar şi produse inspirate de turbulenţe sau din Planul de salvare al preşedintelui George W. Bush. Yahoo prezintă butonii cu mesajul "You broke it! You pay for it!" (L-ai spart, îl plăteşti!), ce se vând cu 24,99 dolari pachetul de zece, sau tricouri cu mesajul "Am supravieţuit coşmarului de pe Wall Street din 15 septembrie 2008" pentru care se cer 23,99 dolari pe bucată. Americanii profită de orice ocazie. Şapca cu mesajul "Morgue & Stanley" (Morga şi Stanley – de la numele băncii Morgan Stanley) pentru şoferii de tir se comercializează pentru 15,99 dolari. Totuşi, nu toată lumea este fericită. Richard Fuld, managerul de la Lehman Brothers, deşi a primit 34 milioane de dolari în 2007, a ajuns să-şi scoată la licitaţie colecţia de tablouri abstracte şi minimaliste, în valoare de 20 milioane de dolari.