x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Bani şi Afaceri Economie David Beers, omul care împinge lumea în haos

David Beers, omul care împinge lumea în haos

de Daniel Ionaşcu    |    10 Aug 2011   •   17:16
David Beers, omul care împinge lumea în haos

S-ar putea sa nu fi auzit niciodata de David Beers, insa el este omul care aproape a impins planeta iarasi in haos economic.

Veteran al Wall Street sI absolvent al London School of Economics, unde ofera sI o bursa in numele sau, David Beers este seful diviziei pentru ratinguri suverane la Stantadr&Poor's. Temut de toti ministrii de Finante ai lumii, el este cel care a zguduit sistemul financiar al lumii in ultimii ani.
Ii plac nodurile mici la cravate, are mustata sI fumeaza. In afara de asta, ceea ce face este un mister pentru toata lumea, scrie Reuters.

S&P este cea mai mare sI mai puternica agentie de rating a lumii, urmata de Moody's Investor Service sI de rivala lor mai mica Fitch Ratings. Autoritatile americane au mai acordat licente sI pentru alte sapte companii mai mici, insa lumea nu prea a auzit de ele sI nici influenta lor nu e asa masiva. Cele trei mari agentii controleaza 98% din piata ratingurilor pe datoria SUA, potrivit Securities and Exchange Commission, autoritatea de reglementare a pietelor de capital din SUA.

Cum de s-a ajuns la angrenajul agentiilor de rating

De la declansarea crizei, agentiile de evaluare sunt acuzate ca sunt cand raspunzatoare de pornirea crizei, cand arbitri care denunta destrabalarea fiscala. Dar ce se intampla in interiorul unei agentii de rating? Moody's a fost prima agentie care a acordat ratinguri pentru obligatiunile emise de companiile feroviare, in 1909. Standard Statistics, un precursor al S&P, a inceput sa acorde calificative 7 ani mai tarziu, insa e cea mai veche. Isi trage originea din almanahul pe care Henry Varnum Poor's il realiza in 1860 despre detaliile financiare ale companiilor de cai ferate din SUA.
Sistemul de rating al actiunilor sI obligatiunilor a fost creat de guvernul american, cand dupa crahul din 1929, autoritatile au decis ca nu sunt in stare sa decida calitatea activelor detinute de banci. In 1931 Trezoreria SUA a inceput sa utilizeze ratingurile obligatiunilor pentru a analiza activele bancilor iar din 1936, bancile au fost obligate sa cumpere doar active vazute de calitate inalta de minim doua agentii.
Guvernele sI corporatiile lumii platesc agentiile pentru a le acorda calificative financiare. Angajatii lor primesc informatii despre situatiile financiare. In functie de cat de bine sau nu este situatia, tot asa trebuie sa fie sI calificativul. Acesta este practic riscul ca respectiva companie sau tara sa nu-si plateasca datoriile. Si ca atare, dobanzile cerute sunt mai mari la risc mai mare sI calificativ mai slab.
Acum, companiile de asigurare de pe mapamond, cei mai mari cumparatori de obligatiuni din lume sunt obligate sa aiba o anumita cota de active AAA, iar autoritatile de reglementare folosesc aceste ratinguri pentru a le monitoriza daca mai au nevoie sau nu de bani. Spre comparatie, numai companiile de asigurari din SUA detin obligatiuni care totalizeaza 450 de miliarde de dolari.

De invidiat: profituri imense, conflicte de interese

Aceasta activitate a agentiilor de evaluare se dovedeste foarte banoasa pentru companiile in cauza. In perioada 2004-2007, la maximul boom-ului imobiliar din SUA, profitul operational al S&P a crescut cu 73%, pana la 3,58 miliarde de dolari, comparativ cu perioada anterioara de trei ani, potrivit unei analize Reuters. In cazul Moody's, in acelasi interval, profitul a urcat cu 68%, pana la 3,33 miliarde de dolari. Angajatii, acesti adevarati auditori supremi, sunt sI ei foarte bine platiti. Potrivit Glassdoor.com, un site care contorizeaza recenzii despre companii, un analist este platit in medie cu 155.000 de dolari pe an la Moody's sI cu 167.000 de dolari pe an la S&P. Media a prezentat sI cazuri de analisti de top, care cer sI 200.000 de dolari pe an, ceea ce inseamna venituri comparabile cu angajatii din mult mai celebrele banci de investitii.

Totusi, exact in aceasta contopire a Wall Street cu agentiile de evaluare a dus la un conflict de interese, spun criticii. Mai exact, bancile de investitii concepeau produse financiare complexe sI le vindeau investitorilor. Acestea aveau nevoie de ratinguri. Ca atare, bancile de investitii se imbogateau in acelasi timp ca sI agentiile de rating. Asta a creat obligatiuni subprime garantate ipotecar in valoare totala de 3,2 trilioane de dolari. Acestea au fost cele care, initial, au declansat criza.
Intr-un raport catre Congresul SUA, senatorii Carl Levin (democrat) sI Tom Coburn (republican), au spus ca “agentiile si-au slabit standardele din moment ce fiecare concura sa furnizeze cele mai favorabile ratinguri pentru a castiga o cota de piata cat mai mare. Rezultatul a fost o cursa catre dezastru'.

“Palmaresul' agentiilor: Enron, Bear Stearns, Lehman Brothers, Merril Lynch

Iar “palmaresul' agentiilor de rating este unul remarcabil. In 2001, acestea au lasat calificativele Enron la nivel inalt foarte mult timp, chiar daca era evident ca urma o implozie a gigantului energetic. La acel moment, acesta a fost cel mai mare faliment din SUA, compania avand active de 63,39 miliarde de dolari.
In toamna lui 2008, pe 15 septembrie, in ultima zi de viata a Lehman Brothers, cele trei agentii de rating inca plasau celebra banca de investitii drept sigura. S&P atribuia datoriilor Lehman un rating A, ceea ce inseamna conform definitiilor sale o capacitate “puternica' de a-si realiza angajamentele. Tot atunci, Moody's trata banca drept A2, ceea ce se defineste in propriul limbaj drept “risc scazut de creditare'.
La numai o zi distanta, pe 16 septembrie, imediat dupa ce agentiile de evaluare au retrogradat ratingul AA al AIG cu doua sau trei trepte, bancile din intreaga lume au cerut gigantului asigurarilor sa vina cu noi bani pentru a acoperi diferenta de colateral. Cum aceasta nu a avut necesarul de lichiditati, a fost nevoita sa se adreseze autoritatilor pentru un imprumut de 85 de miliarde de dolari. Aceasta au nationalizat colosul cu picioare de lut iar episodul in cauza a fost doar primul dintr-o serie de patru salvari de la moartea economica pentru ca un faliment al sau ar fi amenintat intregul sector financiar mondial. In final, factura pentru salvarea AIG a ajuns la 182 miliarde de dolari.
In alt caz, din 2007, Goldman Sachs a creat o serie de instrumente financiare, numite ABACUS 2007-AC1. Acestea cuprindeau ipoteci care erau programate sa cada. Goldman Sachs lucra indeaproape cu investitorul John Paulson, care voia sa parieze pe caderea acestora. Paulson insusi au ales ipotecile care sa faca parte din produsul financiar sintetic. Acesta a primit rating AAA din partea S&P sI Moody's, iar “marul otravit ' a fost vandut de catre Goldman Sachs investitorilor. Ulterior, celebra banca de investitii a inceput sI ea sa parieze impotriva acestura.

Retrogradarea SUA, corecta sau nu?

Politicienii germani au acuzat agentiile de rating atunci cand au retrogradat state ca Grecia, Spania sI Portugalia, ceea ce a provocat un nou val de criza in Europa. In SUA, Trezoreria a criticat sI ea retrogradarea celei mai mari economii mondiale. Guru-ul pietelor de capital, Warren Buffett, spunea sI el ca SUA ar merita un calificativ cu patru A, in loc de trei. In schimb, Bill Gross – seful celui mai mare fond de obligatiuni din lume, PIMCO, cu active de peste 1 trilion de dolari, sprijina decizia S&P. Bill Gross spunea recent ca SUA este “cea mai mare schema piramidala din lume' sI ca este una falimentara. Americanii au cheltuit 12,8 trilioane de dolari salvand bancile, asiguratorii sau gigantii auto, pompand bani in stimularea economiei sau creditand colosi financiari sau industriali din intreaga lume, pentru a opri efectele devastatoare ale crizei bancare din 2007-2008.

“Cand conduci neglijent sI faci accident, tu esti de vina, nu constructorul masinii'

Agentiile de rating se apara sI spun ca indicatiile lor sunt doar estimative sI ca nu sunt ele vinovate despre modul in care investitorii isi gestioneaza banii. Intr-un proces legat de colapsul din 1994 al districtului Orange County din California, cel mai mare faliment municipal, justitia americana a dat dreptate S&P, care daduse anterior rating AA-. (“stabil')
Morala? Atunci cand conduci neglijent o masina noua sI faci accident, tu esti vinovat, nu producatorul auto...

×
Subiecte în articol: standard & poor's