Frauda alimentară, combătută cu o comisie inexistentă

Decizia autorităţilor de la Bucureşti de a constitui o comisie specială în vederea stabilirii unor posibile diferenţe de calitate a produselor alimentare comercializate tinde să devină doar praf  în ochii consumatorilor români. Deşi a trecut aproape o lună de zile de când ministrul Agriculturii Daea anunţa noua măsură, lucrurile sunt încremenite în proiect şi nimeni nu ştie cam ce are defăcut.

După ce Cehia, Ungaria, Polonia şi Slovacia au cerut Comisiei Europene să adopte măsuri legislative care să acţioneze împotriva marilor companii alimentare care folosesc ingrediente de calitate inferioară în produsele destinate vânzării în statele din Europa Centrală și de Est, România a hotărât să se alăture şi ea acestui demers. Astfel, la spre sfârşitul lunii februarie s-a decis înfiinţarea unei comisii mixte formată din reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC).

Până în prezent reprezentanţii instituţiilor desemnate să compună această comisie s-au întâlnit doar de două ori, dar fără niciun efect. Practic, au fost mai mult întâlniri formale. „Nu s-a stabilit nici până acum un plan de acţiuni, o strategie. La cea de a doua şedinţă instituţiile implicate au fost reprezentate de oameni din eşalonul doi, mai mult consilieri. Ei nu aveau putere de decizie aşa că nu puteau stabili ceva concret”, conform unor surse apropiate Ministerului Agriculturii. Pentru informarea consumatorilor în legătură cu activitatea acestei comisii ar fi bine ca Ministerul Agriculturii să posteze pe site-ul instituţiei minuta celor două şedinţe.

Aşa se face că la această dată Ministerul Agriculturii nu are nimic de raportat Comisiei Europene în ceea ce priveşte frauda alimentară. Legislaţia europeană în acest domeniu este foarte clară, iar România nu are de făcut decât să o transpună în legislaţia internă. „ Trebuie stabilite nişte obiective clare şi pornind de la acestea trebuie văzut ce acte normative trebuie modificate, ce acte normative noi trebuie emise, astfel încât să atingem acele ţinte care ţin se siguranţa alimentară a României. Problema este dacă vrem într-adevăr vrem să facem asta”, potrivit surselor citate.

Citește pe Antena3.ro

Aflată în exil la Moscova, soția dictatorului sirian Bashar al-Assad este grav bolnavă. Medicii îi dau 50% şanse de supravieţuire

Punem carul înaintea cailor

Pentru eficienţa controalelor ANSVSA, ANPC şi Poliţi ar trebui să mergă în controale  pornind de la magazine. Prelevă probe, în baza unui plan tematic, ele ducându-se ulterior la un laborator acreditat, iar rezultatele se transpun într-un control la fabrica producătoare. La ora actuală majoritatea controalelor pornesc de la fabrică.” Suspectăm neconformităţi la un produs şi controlul se face la fabrică. De multe ori este muşamalizat. Dacă s-ar porni de la finalul lanţului, ar exista proba neconformă, iar producătorul, cu complicitatea inspectorilor nu ar mai putea aranja rezultatele”, mai susţin aceleaşi surse.

Haosul întreţinut, atentat la sănătatea românilor

-România nu mai are stasuri naţionale de calitate pentru produsele alimentare, ele fiind înlocuite, la presiunea marilor jucători din piaţă, cu stasuri de firmă;

-În lipsa laboratoarele specializate la noi se fac doar analize microbiologice şi fizico-chimice, dar cea a conformităţii produsului din punct de vedere calitativ şi cantitativ nu se poate face;

-Înfiinţarea unei reţele naţionale de laboratoare, acreditate RENAR, ar costa circa 50 de milioane de euro, dar anul acesta fondurile au fost tăiate;

-Institutul de Igenă şi Sănătate Publică, care funcţionează în subordinea ANSVSA, este depăşit din punct de vedere al dotărilor tehnice şi nu îşi poate îndeplini sarcinile;

-Avem un sistem de reglementare a produselor pe lanțul agroalimentar deficitar/incomplet;

800 mil. euro se estimează că reprezintă anual frauda alimentară în România

Integritatea produselor alimentare este o condiție de bază pentru a asigura încrederea consumatorilor, aspect care are efecte directe asupra stimulării consumul intern și extern.  La nivel național nu există o definiție recunoscută și validată pentru integritatea produselor agroalimentare, raport privind Analiză privind integritatea alimentelor în România, Ministerul Agriculturii 2015  

“Frauda din sectorul alimentar este un termen colectiv folosit pentru a include înlocuirea, adăugarea, manipularea sau prezentarea eronată a alimentelor, a ingredientelor alimentelor sau a ambalajului alimentelor, realizate cu bună știință și în mod intenționat; sau declarații false sau care induc în eroare în legătură cu un produs în vederea obținerii unui câștig de natură economică” , potrivit Journal of Good Science, editat de către Departamentul pentru Agricultură al SUA

Consumatorii români nu sunt corect informaţi deoarece etichetele care indică ingredientele produsului nu furnizează mereu informații exacte astfel că ei nu știu cu exactitate ce consumă