Investiţii pentru salvarea termoficării

Privatizarea centralelor care asigură căldura în marile oraşe şi construcţia de noi facilităţi pe biomasă sunt singurele soluţii în stare să scoată sistemul românesc de termoficare din colaps.

Sistemele centralizate de producere şi distribuţie a energiei termice ar trebui privatizate sau trecute în sistem public-privat pentru a se putea atrage investiţiile necesare, astfel încât sectorul să nu intre în faliment, potrivit unei analize Jurnalul Naţional.

"În trei ani preţurile vor creşte cu 300% pentru că nu se vor mai da subvenţii", susţine Radu Opaina, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Proprietari din România.
Ineficienţa sistemelor centralizate de termoficare din ţara noastră înghite anual 400 milioane de euro din subvenţii, consideră şi prof. univ. Aureliu Leca, şeful Catedrei UNESCO Energie-Mediu din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti.

"Trebuie dezvoltate centralele pe cogenerare, pentru că indiferent ce măsuri vom lua, energia se va scumpi din cauza resurselor limitate. Apoi trebuie folosite energiile alternative şi montarea de contoare individuale", ne-a precizat şi dipl. Lucian Feodorov, directorul executiv al Asociaţiei Naţionale a Prestatarilor de Servicii de Contorizare şi Calcul al Utilităţilor (ANPSC).

SCUMPIRI ŞI PIERDERI
"România va trebui să renunţe în 2012 la subvenţionarea energiei termice. Costurile încălzirii unui apartament vor exploda peste numai trei ani şi vor deveni insuportabile pentru o bună parte din cele şapte milioane de oameni care locuiesc în cele peste 83.000 de blocuri de locuinţe. Pierderile energetice ale acestor clădiri sunt de 40%-50% din căldura consumată, iar reabilitarea lor termică este singura soluţie economică. Astăzi, la nivelul întregii ţări, sunt modernizate energetic doar circa 100 de astfel de blocuri", scrie Aureliu Leca într-o scrisoare deschisă adresată candidaţilor la preşedinţia României.

Opaina consideră că sistemul este atât de afectat şi de paralizat, încât trebuie schimbat radical. "Trebuie un alt sistem, ca-n lumea civilizată. Noile centrale electro-termice (CET) sau sistemele de distribuţie pot fi şi private şi de stat, cine are interesul corect, acela să facă. Soluţiile diferă în funcţie de fiecare regiune: să nu fie scump transportul, de exemplu nu poţi face o centrală pe biomasă în Bucureşti şi să transporţi lemnul de la Suceava. Altele pot arde deşeuri menajere. Indiferent de problemă, acest sistem nu o poate rezolva, trebuie alt management".

SITUAŢIE CRITICĂ
Cât de gravă e situaţia? Foarte problematică, potrivit experţilor. "Situaţia e atât de critică, încât nu se poate altfel. E ca la tren, ori schimbă macazul spre dreapta, ori ajungem în prăpastie. De exemplu, numai anul trecut au fost explozii de două ori mai multe decât în 2007 în reţeaua de transport a energiei termice din Bucureşti. Iar pentru acest an se întrevede încă o dublare", spune Opaina. "În 20 de ani, sectorul energiei termice, adică furnizarea de apă caldă şi căldură, a fost abandonat la propriu. Încercarea de a transfera sectorul la autorităţile locale a oferit o şansă primăriilor ca-n Occident, unde primăriile şi-au ţinut pachetul majoritar. La noi doar câteva au reuşit: Ploieşti, Buzău, Cluj, Craiova, dar acestea sunt doar exemple sporadice", consideră şi Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor.

PLOIEŞTI, EXEMPLUL DE URMAT
Prof. univ. Aureliu Leca crede că trebuie urmat exemplul oraşului Ploieşti, prin încredinţarea gestiunii centralelor de producţie şi a reţelelor termice către societăţi specializate, sistemul de delegare a serviciului public permiţând creşterea eficienţei energetice a instalaţiilor şi, astfel, scăderea costurilor energiei termice. "Ploieştiul este primul şi, deocamdată, singurul oraş mare din România în care autorităţile locale s-au asociat cu o companie privată, căreia i-au delegat gestiunea sistemului de termoficare urbană (acest operator privat gestionează sistemul integrat de termoficare: centrala de producţie în cogenerare de la Brazi, reţelele de transport, punctele termice şi reţelele de distribuţie din Ploieşti).




Începând cu anul 2004, societatea respectivă (Dalkia - n.r.) a investit 15 milioane de euro în modernizarea instalaţiilor. Consecinţa: tariful la gigacalorie pentru populaţie este cel mai scăzut din România, iar sistemul este cu 40% mai ieftin decât încălzirea individuală cu centrale de apartament cu gaze naturale. În plus, municipalitatea Ploieşti a economisit, mulţumită acestui sistem, 9 milioane de euro din subvenţii pe care nu le-a mai plătit. În acest timp braşovenii sau sucevenii, de exemplu, plătesc cu 100 de lei mai mult în fiecare lună pentru un serviciu mai slab şi un confort redus în locuinţe", spune prof. Leca.

El mai menţionează că România dispune de instalaţii de cogenerare ale căror avantaje nu sunt deloc puse în valoare, iar unităţile de cogenerare, care produc simultan energie termică şi electricitate, permit economisirea de energii fosile, mulţumită unui randament energetic de ordinul a 75%-80%, şi scăderea semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră. "Ar trebui parteneriate public-private pentru centrale în cogenerare pe gaze naturale, inclusiv prin introducerea Romgaz. Astfel se creează suport şi pentru legarea la sistem a energiei eoliene", spune şi Iancu.

"Ţara noastră dispune astăzi de un important potenţial de biomasă neutilizat. Biomasa înseamnă o energie regenerabilă mai ieftină, şi curată. Folosirea biomasei drept combustibil pentru sistemele centralizate de termoficare va reduce şi dependenţa energetică a ţării de importurile de combustibili", precizează Leca, amintind de faptul că în 2020, România are de îndeplinit o ţintă de 20% de energie regenerabilă din total.

"În funcţie de studiile făcute pe fiecare oraş putem implementa strategia aleasă. Nu se poate da o soluţie generală. Privatizarea în sine nu aduce nimic nou, aceste instalaţii au nevoie de fonduri", atenţionează, însă, şi Lucian Feodorov.

MILIARDE DE EURO NECESARE
La data de 29 mai, premierul Emil Boc declara că modernizarea centralelor termice din România necesită investiţii de "câteva miliarde de euro", iar finanţarea ar putea fi asigurată printr-un împrumut contractat de stat. Însă mai multe probleme trebuie rezolvate. "Statul nu plăteşte la timp subvenţiile, ceea ce obligă companiile să se împrumute. ELCEN (Electrocentrale Bucureşti - n.r.) plăteşte 40 de milioane de euro numai dobânzi. De banii aceştia putea realiza trei centrale de cartier pentru a conecta zone noi din Bucureşti.

De asemenea, mai este o problemă la reglementator, deoarece energia termică este discriminată faţă de cea electrică când e vorba despre cogenerare", a completat Iancu. "În plus, ar trebui respectate principiile din Legea 325/2006 a energiei termice - respectiv un bloc, o sursă de căldură - nu ca acum când e un haos, cu oameni şi la sistemul centralizat şi cu centrale de apartament", potrivit lui Feodorov.

Conform datelor de pe site-ul Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), la 30 septembrie existau în România 1.627.019 apartamente racordate la sistemul centralizat de încălzire, din care 569.972 numai în Bucureşti.