Liviu Voinea: Sfârşitul economiei iluziei

Criza economică din România este de natură internă, ea ar fi apărut chiar şi în absenţa crizei financiare declanşate în SUA. Măsurile de ieşire din criză nu pot fi similare în România cu cele din SUA sau din Germania şi Franţa, susţine Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului de Economie Aplicată, în cea mai recentă carte a sa, "Sfârşitul economiei iluziei.

Criză şi anticriză. O abordare heterodoxă".

"Liviu Voinea a scris o carte care merită să fie citită. (...) El plasează originea dificultăţilor economice actuale din România în perimetrul unui mix greşit de politici economice. Un mix care, în opinia lui, a stimulat consumul la timpul nepotrivit şi a accentuat dezechilibrele - criza internaţională, afirmă el, fiind numai un catalizator al celei interne", consideră profesorul de economie şi fostul ministru al Finanţelor Daniel Dăianu în Cuvântul înainte al volumului apărut la Editura Publica.

"Sfârşitul economiei iluziei" are două teze principale: natura internă a crizei din România anului 2009 şi miturile care dirijează mersul economiei româneşti.

Voinea consideră că economia României a fost mulţi ani o economie a iluziei, pentru că se baza pe o iluzie a bunăstării. Economia României a fost guvernată de mituri înainte de criză. S-a spus că ratele înalte de creştere economică sunt sănătoase, că deficitul mare de cont curent nu este îngrijorător, pentru că este finanţat prin investiţii străine directe, că banii "căpşunarilor" salvează România, că şomajul este scăzut sau cum cota unică a fost un succes. Nu am scăpat de mituri nici la vreme de restrişte, de la "Nu suntem în criză/ Suntem puţin în criză, dar trece repede/Criza a trecut deja" la "Împrumutul de la FMI este o centură de siguranţă" sau "Programul «Prima Casă» va contribui la relansarea economică". Volumul oferă şi soluţii anticriză: creşterea ocupării forţei de muncă împreună cu o reformă fiscală axată pe principiul solidarităţii şi pe funcţia de stabilizator automat al preţurilor şi profiturilor.