Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Întârzierile legate de achitarea ratelor de credit au devenit preocupări la zi ale instituţiilor bancare, care caută soluţii pentru a-si recupera creanţele, în condiţiile în care tot mai mulţi debitori nu-si mai pot plăti ratele.
Nici bancherilor nu le convine o reglementare atât de închistată deoarece ei sunt interesaţi să-si recupereze banii prin rate, nu prin executarea silită sau vânzarea creanţelor către recuperatori.
La începutul acestei luni, ei au solicitat Băncii Naţionale prelungirea de la 90 la 150 de zile a termenului de la care se declansează procedura de executare silită a celor care nu-si plătesc datoriile si au susţinut că BNR ar trebui să încurajeze băncile să reesaloneze si să restructureze creditele restante. Pe de altă parte, comisiile Senatului au avizat o propunere legislativă care obligă băncile ca, înainte de a trece la executarea silită, să prezinte clientului un plan de reesalonare a ratelor.
Indiferent dacă propunerea legislativă va fi sau nu aprobată de Parlament, regulile referitoare la bunurile care pot fi urmărite de bănci sau alţi creditori rămân aceleasi. Procedura de executare silită diferă în funcţie de clauzele contractului de credit, dacă în acel contract s-au prevăzut garanţii imobiliare sau nu.
Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii. OUG nr. 99/2006 a dat dreptul băncilor să-si organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate este strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii aparţinând instituţiei de credit si altor entităţi care aparţin grupului acesteia si care desfăsoară activităţi financiare.
Avocat Camelia Leceanu răspunde la cele mai frecvente întrebări legate de executarea silită a creditelor bancare:
Ce face banca dacă persoana urmărită pentru a fi executată silit nu are bunuri care să poată fi scoase la licitaţie?
În ipoteza în care debitorul nu are în proprietate bunuri (mobile sau imobile) se pot urmări atât salariile, cât si alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum si alte sume ce se plătesc periodic debitorului si sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia. Art. 409 C. proc. civ. face o referire generală la salariile angajaţilor-debitori, ceea ce presupune că nu se face nicio distincţie cu privire la clauzele contractului de muncă. Aceeasi referire generală este făcută de legiuitor si în privinţa pensiilor care nu sunt limitate la un anumit sistem de asigurări sociale. Tinând seama de caracterul general al reglementării (art. 409 C. proc. civ.) se pot urmări, practic, orice fel de venituri cu caracter periodic destinate asigurării mijloacelor de existenţă.
Veniturile pot fi urmărite de creditorii bancari în limita a 1/3 din venitul lunar net.
Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceluiasi venit, urmărirea nu poate depăsi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, cu excepţia cazului în care legea prevede altfel.
În cazul veniturilor din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului si sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă a acestuia, legea instituie si o limită în raport cu salariul minim pe economie: dacă veniturile amintite sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăseste jumătate din acest cuantum.
Ajutoarele pentru incapacitate de muncă, compensaţia acordată salariaţilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă, precum si sumele cuvenite somerilor nu pot fi urmărite de creditorii bancari (ele pot fi urmărite doar pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere si despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale).
Alocaţiile de stat si indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum si orice alte indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.
În cazul în care debitorul nu mai are nici bunuri si nici alte venituri din categoria celor enunţate anterior, practic el nu mai poate fi executat în acel moment, însă creditorii iniţiază acte de executare silită periodic, de obicei de 6 luni, si monitorizează debitorul dacă obţine sau nu un venit care să poată fi supus executării silite. Dacă contractul încheiat prevede că alături de debitorul principal si-au mai asumat obligaţia de plată si alţi debitori (garanţi), se pot face aceleasi demersuri împotriva oricărora dintre acestia, cu respectarea acelorasi dispoziţii legale. Este de semnalat, în acest caz, si faptul că în anumite circumstanţe expres prevăzute de lege, se poate constata săvârsirea infracţiunii de înselăciune cu prilejul încheierii sau executării unui contract.
- Ce poate face banca în cazul în care,înainte de a înceta plata ratelor la bancă, debitorul a vândut un imobil sau o masină?
- Ce bunuri pot fi urmărite dacă unul dintre soţi are credit si nu plăteste? Dar dacă soţii au divorţat după ce au luat creditul si nu l-a mai plătit niciunul?
El poate fi urmărit cu usurinţă asupra bunurilor sale proprii (bunuri dobândite înainte de căsătorie, prin mostenire, donaţie, cu titlu de premiu etc.), dar si asupra bunurilor comune ale soţilor. În acest ultim caz, dacă datoria urmărită nu reprezintă o datorie comună a soţilor (făcută în timpul căsătoriei, garantată si de celălalt soţ), creditorul urmăritor poate solicita instanţei de judecată să dispună partajul (împărţirea) bunurilor comune si apoi continuarea executării silite asupra bunurilor (sau parte din acestea) obţinute în acest mod.
Dacă soţii au luat împreună un credit, apoi au divorţat si nu l-a mai plătit niciunul, creditorul poate urmări silit pe oricare dintre ei, chiar si pentru întreaga datorie, iar fostul soţ care este nevoit să achite si datoria celuilalt soţ poate să se întoarcă cu acţiune împotriva celuilalt soţ pentru plata părţii din datorie care-i revine.
- Ce se poate face împotriva executării silite a creditului bancar? Există modalităţi de suspendare a executării silite?
Suspendarea executării silite poate fi dispusă de instanţa de judecată competentă numai dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, de obicei 10% din valoarea obiectului cererii. Pentru a formula contestaţie la executare silită trebuie plătită si o taxă de timbru care se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăsi suma de 194 de lei, indiferent de valoarea contestată. Instanţa de judecată urmează să hotărască asupra cererii cu care a fost învestită.
Mai multe informatii pe www.sfin.ro
Citește pe Antena3.ro
