Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ultimul pas al deciziei investiționale este execuția, adică momentul când investești. Bineînțeles, investiția are nevoie de capital, așadar investim atunci când avem disponibilități financiare (economii). Cu un detaliu foarte important: disponibilitățile financiare sunt personale și nu provin din împrumuturi. Când investesc, îmi propun un scop și obținerea unui randament sau creșteri, dar care nu este sigur/ă. Dacă aș investi cu resurse împrumutate, aș avea un cost al finanțării (de regulă, dobânda bancară la care mă împrumut), iar costul va fi cert stabilit dinainte. Așadar, dacă aș investi cu bani împrumutați, ar trebui să obțin un randament (nesigur) mai mare decât un cost al finanțării (sigur).
Că investitor de retail, trebuie să îmi asum doar riscurile pe care mi le permit. În concluzie, investesc doar disponibilitățile mele financiare, niciodată resurse împrumutate. Ce soluție adopt atunci? Cea mai eficientă metodă este să investesc atunci când încasez venituri, după ce am eliminat suma dedicată utilităților și altor plăți curente (rate bancare). De exemplu, dacă majoritatea veniturilor mele sunt de natură salarială, atunci când încasez salariul, partea din acesta destinată economisirii o investesc făcând plasamente. O astfel de strategie îmi oferă două avantaje principale:
1. îmi stabilește o anumită disciplină privind economisirea;
2. mă protejează la fluctuațiile pe termen lung ale piețelor financiare (așa cum am arătat în articolul de acum o săptămână).
Dacă reușesc să respect principiile de mai sus, voi avea un comportament investițional simplu, predictibil și eficient. Voi investi sume relativ egale la intervale de timp regulate (preferabil lunare). Într-un astfel de scenariu, cea mai potrivită strategie va fi cea pasivă, prin intermediul fondurilor mutuale. Acestea sunt definite ca Organisme de Plasament Colectiv în Valori Mobiliare (OPCVM-uri) sau ca Fonduri de Investiții Alternative (FIA). Toate aceste fonduri sunt reglementate de către Autoritatea pentru Supraveghere Financiară și au strategii investiționale proprii, bine definite în documentele lor. Acestea sunt publice, disponibile tuturor investitorilor, iar semestrial și annual, societățile care administrează fondurile de investiții au obligația legală de întocmire a unor rapoarte publice prin care pot fi urmărite strategia investițională, investițiile deținute și randamentele realizate. Astăzi, în România, administratorii de fonduri, așa cum este și Certinvest din anul 1994, pun la dispoziția investitorilor o gamă largă de fonduri mutuale, așa cum se poate vedea și în graficul de mai jos.
Citește pe Antena3.ro
Dacă vorbim despre investiții cărora le alocăm resurse financiare cu caracter nerecurent (de ex. moșteniri, lichidarea unor bunuri, bonusuri financiare etc.), în cazul acesta pot urmări o strategie investițională activă. O pot face fie investind direct în instrumente financiare (fonduri de acțiuni, obligațiuni, diversificate etc.), fie oferind mandat unei Societăți de Administrare a Investițiilor (SAI) pentru a investi aceste resurse sub umbrela unui cont administrat individual (portofoliu privat), în concordanță cu obiectivele propuse, riscul asumat și disponibilitățile mele financiare. A investi este o decizie importantă, ce necesită o documentare din surse avizate. Orice călătorie începe cu un prim pas, iar eu va invit să îl faceți. Curaj!
Sursa: Asociaţia Administratorilor de Fonduri din România
Cosmin Mizof, Expert Certinvest
