• Ai împlinit 44 de ani şi nu te fereşti s-o spui. Multe s-au oprit din numărătoare pe la „30 şi câteva luni”. Ce te determină să nu-ţi ascunzi vârsta?
Majoritatea celor care sunt interesaţi de mine îmi cunosc vârsta. Pentru ceilalţi, despre care mi-ar plăcea să cred că pot fi, măcar din câteva puncte de vedere, o femeie „model”, nu poate fi vorba de o minciună. Toată viaţa am făcut eforturi să fiu cumpătată, ceea ce este o recomandare generală pentru cei care doresc să fie mândri de vârsta lor. Mi-am propus de mai mult timp să realizez câteva poze reprezentative, în situaţia în care la 44 de ani voi considera că am de ce să mă mai pozez... Şi iată că mi-am putut oferi acest cadou, prin care mă încarc cu şi mai multă energie pozitivă pentru viitor. O persoană, mai ales de sex feminin, care este împăcată cu fizicul ei, are şi mai multă determinare în carieră şi viaţa personală.
• Te menţii în formă. Care e secretul tău?
Abordez mereu viaţa ca pe o balanţă. Consum în unele perioade mai multe grăsimi, pe care apoi caut să le ard. Când sunt intens stresată, compensez cu tehnici de relaxare, când mă dezamăgesc cei din anturaj, mă tratez cu divertisment şi shopping. Petrec mult timp alături de fetiţa mea şi de prietenii ei şi mă încarc cu porţii mari de zâmbete. Pentru mine asta este cea mai bună terapie de întinerire. Sunt prietenă cu suplimentele nutritive, cu sucul de mere, cu ceapa şi usturoiul. De câteva ori pe săptămână beau câte un pahar de vin roşu natural, din care „conştientizez” taninul, cu un mare efect anti-aging. Fac deseori mişcare, fără a fi o abonată a vreunei săli de fitness.
• Cât contează pentru tine anii din buletin, faţă de anii din suflet?
Contează, de ce să mint. Vârsta atrage mereu noi şi grele responsabilităţi. Dar e un prag, mai greu de trecut, după care găseşti bucurii şi motive să profiţi din plin de vârsta pe care o ai. Îmi e clar că tinereţea nu e veşnică, dar sufletul tânăr chiar poate fi aproape pentru totdeauna.
• Ce asemănări sunt între Luana de la 22 de ani, 33, respectiv 44 de ani?
Sunt la fel de entuziastă în raport cu munca mea, la fel de sinceră cu oamenii şi încă visez.
• Dar deosebiri?
Am învăţat că oamenii acţionează diferit decât cum cred eu. Dar mă simt foarte puternică, deoarece am luat multe „lecţii”, şi încă îmi mai permit să am încredere. Sunt mai diplomată, poate mai răbdătoare, şi reuşesc să fiu înţeleaptă în majoritatea cazurilor. Nu mă mai gândesc niciodată la răzbunare, pentru că văd cum viaţa se răzbună pe cei care nu sunt corecţi. Tânără fiind, mă simţeam un fel de Zorro, care trebuie mereu să facă dreptate şi ordine. Azi am încredere în ceva mai presus de noi oamenii. Mă încred în Dumnezeu!