x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Bani şi Afaceri Sensei Amatto Zaharia, suflet de samurai!

Sensei Amatto Zaharia, suflet de samurai!

de Florentina Fântânaru    |    21 Iul 2012   •   18:38
Sensei Amatto Zaharia, suflet de samurai!

"Un samurai plange atunci cand i se face o nedreptate." Asta a fost primul raspuns in interviul cu sensei Amatto Zaharia, presedintele Federatiei Romane de Kempo. Nu este el barbatul care sa planga des, dar in copilarie a plans si i-a facut pe multi sa planga de durere. S-a batut pentru cel oropsit si nu o data a rupt maxilare si glezne. N-a simtit iubirea tatalui biologic, dar relatia pe care a avut-o cu tatal adoptiv a fost una speciala. Nu se intampla prea des ca un copil adoptat sa fie mai iubit decat cel din sangele propriu. Lui i s-a intamplat! Sensei e un barbat dur, gata de lupta.

In timpul interviului, cand a vorbit despre lucruri care l-au afectat, pumnul sau stang se inclesta. Mi s-a parut ca viata sa e desprinsa dintr-un film, mai ales atunci cand umbla pe strazi cu sabia sub brat, impachetata in ziare. "Se intampla in anii ’90, cand viata politica era violenta la propriu, si unii dintre reprezentantii ei imi cereau ajutorul cand se bateau intre ei", spune Amatto Zaharia. Am avut impresia in timpul discutiei noastre ca am in fata un razboinic al vremurilor moderne. Si Sensei crede la fel. Pun ramasag.

Sunt totusi cativa ani de cand intreaga sa pricepere si iscusinta in artele martiale o transmite mai departe generatiilor de elevi si copiilor sai. Sensei are patru baieti si e foarte mandru de performantele lor sportive. Cel mic are doar 3 ani, dar spune despre el ca va fi campion mondial cu siguranta. Cu un tata multiplu campion si o mama care s-a bucurat de performante asemanatoare, sunt sanse mari ca micutul Timon sa fie o revelatie mondiala. La un moment dat, Sensei a vorbit despre sabia pe care a primit-o in dar de la Kancho Yoshiji Soeno, presedintele Federatiei Japoneze de Shidokan.

Atunci cand Sensei a scos sabia din teaca am avut sentimentul ca cel mai bine e sa nu-i vezi lama niciodata. O arma exceptional lucrata, o bijuterie, creata pentru a ucide intr-o fractiune de secunda. "In afara de valoarea sentimentala, nepretuita, ce valoare are sabia asta?", l-am intrebat pe Sensei. "Cam cat o masina noua, de valoare medie".

×