Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bucureştii se golesc, dar bucureştenii rămân. – Un sezon de vilegiatură pe malul Dâmboviţei. Am fost ieri dimineaţă la Gara de Nord să conduc pe un prieten care pleacă în străinătate. Îl voi ajunge, peste cincisprezece zile, aşa că notele ce urmează nu sunt ale unui om jinduit… Gara părea asediată. O lume imensă, cucoane, domni, hamali, domnişoare, impiegaţi un amestec de culori, de feţe vesele, de chipuri posomorâte. Veseli erau, fireşte, cei ce plecau; posomorâţi, trişti, cei ce rămâneau… Şi nu-i înţeleg nici pe unii, nici pe alţii…
Ploaie la Sinaia
Bucuria celor care pleacă pe Valea Prahovei nu e la locul ei. Anul acesta sezonul ei după cum spun toţi cei ce au fost prin partea locului foarte puţin plăcut. Ploile, de care nu se ducea lipsă niciodată în Valea Prahovei, s-au înteţit. Plouă de câte cincisprezece ori pe zi, şi nici nopţile nu sunt senine. Nici vorbă de excursiune prin munţi. Mici reuniuni de vecini, flirt, puţină muzică şi o conversaţie de o banalitate înfiorătoare… La acestea se reduce vilegiatura din acest an. (…)
Trenurile vacanţei
Fiecare tren ce părăseşte Gara de Nord geme de călători şi de bagaje. Acceleratele care ating valea Prahovei şi care trec graniţa sunt supraîncărcate. Iulie e luna plecării din Bucureşti. Ai, n-ai nevoie la băi, pleci în vilegiatură. S-ar părea că nu e demn pentru bucureşteanul care se respectă să rămână în Bucureşti. Dacă ar fi să judeci după mulţimea care umple toate trenurile ce părăsesc Gara de Nord şi după ferestrele ce sunt bine închise şi lipite cu hârtia albastră a vilegiaturii, ai putea crede că cel puţin jumătate din bucureşteni s-au deplasat… Şi totuşi, dacă au părăsit oraşul cel mult zece la sută din locuitori… Ce zic zece la sută? E prea mult… Cel mult cinci la sută… Au plecat 15.000 de oameni din Capitală.
Seara, în Capitală
Ce puţin se resimte lucrul acesta s-a putut vedea duminică seara, în localurile de petrecere din centrul Capitalei. În plinul sezon bucureştean, care e luna lui mai, grădinele, terasele, bulevardele, Şoseaua şi Calea Victoriei sunt pline, nu găseşti nici un loc în toate părţile acestea, mai cu seamă între orele 8 şi 1 noaptea. Ei bine, duminică părea că suntem în plin sezon de Bucureşti. Nicăieri, nici la parcul Oteteleşanu, nici la Ambasadori, nici La Terasă, nici la cinematografele de vară, nici la Şosea, nu era de găsit un loc. Aceeaşi mulţime care vrea să petreacă, aceleaşi toalete elegante – câteva figuri schimbate, însă. S-ar părea că obişnuiţii localurilor din centre au plecat dar o altă serie de “obicinuiţi” le-a luat locul (...). Poate că în cursul lunii iulie, o sumă de oameni care nu obişnuiesc să vină în cursul anului prin centrul oraşului, care trăiesc unsprezece luni în casele lor tăcute de prin mahalale, vin în oraş, în serile de vară, şi-şi fac... vilegiatura la Parcul Oteteleşanul, la Ambasadori sau la Terasă. Cine ştie?
Din “Dimineaţa”, 13 iunie 1913; texte selectate de Tudor Cireş
