Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O zi menită să ne amintească de temelia pe care s-a clădit statul nostru de drept post-decembrist, de pactul fundamental dintre cetățeni și putere, de ansamblul de principii și valori care ar trebui să guverneze fiecare aspect al vieții noastre publice. Ar trebui să fie o zi de reflecție solemnă, de celebrare a supremației legii, a drepturilor și libertăților fundamentale.
Însă, în România de astăzi, această zi vine cu un gust amar. Nu mai este doar o celebrare, ci și o ocazie de a privi cu îngrijorare la modul în care acest pilon esențial al democrației este zdruncinat, interpretat ad-hoc, adeseori instrumentalizat și, în final, subminat. Constituția României, adoptată în 1991 și revizuită în 2003, este mai mult decât o colecție de articole și paragrafe. Este promisiunea libertății, garanția drepturilor, ghidul moral al națiunii. Este vocea colectivă a aspirațiilor noastre de a trăi într-o societate dreaptă, egală și previzibilă.
Și totuși, sentimentul general este acela că această promisiune este din ce în ce mai greu de îndeplinit. Idealul constituțional, cel de stat de drept funcțional și de democrație consolidată, pare tot mai rănit, tot mai îndepărtat de realitatea crudă a României. Sub privirile noastre, dar mai ales prin decizii de culise, temelia statului de drept pare să se macine încet, dar sigur. Iar în centrul acestei erodări se află, paradoxal, chiar una dintre instituțiile menite să o apere: Curtea Constituțională.
Ce mai reprezintă, așadar, Constituția pentru democrația românească, atunci când pilonii ei sunt supuși unor tensiuni constante, iar interpretarea ei pare să depindă, uneori, mai mult de aritmetica politică decât de litera și spiritul legii? Este o întrebare dureroasă, dar pe care suntem datori să ne-o adresăm cu fiecare ocazie, mai ales în această zi simbolică.
Constituția este, prin definiție, actul suprem al unei națiuni. Ea stabilește arhitectura statului, definește puterile și limitele fiecărei ramuri a guvernării și, cel mai important, garantează drepturile și libertățile cetățenilor. Este un contract social fundamental, scris cu speranța de a preveni abuzul de putere, de a asigura stabilitatea și de a oferi un cadru predictibil pentru dezvoltarea societății, căci fără o Constituție respectată și o justiție imparțială, democrația este doar o iluzie.
În România, decenii de tranziție au adus cu ele provocări imense. Am asistat la momente de entuziasm și la reculuri dureroase. Însă, poate niciodată în istoria recentă, respectul pentru Constituție nu a fost atât de erodat, iar autoritatea sa atât de pusă sub semnul întrebării, căci cei care ar trebui să fie primii în a o respecta, politicienii, decidenții, instituțiile, sunt adeseori primii care o ocolesc, o interpretează în moduri convenabile sau, și mai grav, o folosesc ca pe o armă în luptele politice interne.
Asistăm la o pervertire a conceptului de ”lege fundamentală”. De la un document sacru, intangibil, care ar trebui să stea deasupra oricăror interese de partid sau personale, Constituția a ajuns, în percepția publică, un text maleabil, adaptabil nevoilor momentului. Interpretările creative, litera legii torturată până la a-i schimba sensul, golirea de conținut a unor principii fundamentale, toate acestea contribuie la o eroziune lentă, dar constantă, a încrederii în însăși ideea de stat de drept.
Cetățeanul de rând, cel care muncește și speră într-o viață decentă, privește cu un amestec de perplexitate și resemnare acest spectacol. Când legea supremă nu mai este supremă, când drepturile sunt condiționate de conjuncturi politice, când instituțiile menite să garanteze echilibrul devin ele însele parte a jocului de putere, ce mai rămâne din idealul democratic? Ce speranță mai poate avea omul obișnuit într-un sistem care pare să-și fi pierdut busola morală și legală? Temelia democrației românești este sub asediu, iar fisurile devin tot mai vizibile.
În acest peisaj fragilizat, un rol central și adeseori controversat îl are Curtea Constituțională a României (CCR). Misiunea sa, definită de Constituție, este una vitală: să vegheze la supremația Legii Fundamentale, să soluționeze conflictele juridice de natură constituțională și să garanteze respectarea drepturilor cetățenilor. Curtea ar trebui să fie bastionul imparțialității, un arbitru deasupra disputelor politice, ale cărei decizii să fie acceptate și respectate de toate părțile.
Realitatea, din păcate, este departe de acest ideal. În ultimii ani, CCR a fost subiectul unor vii controverse, iar deciziile sale au stârnit dezbateri aprinse, de multe ori polarizante. Principalul motiv de îngrijorare este, așa cum s-a subliniat subliniat, calitatea și, mai ales, percepția asupra independenței judecătorilor săi. Membrii CCR sunt numiți de Președintele României, Senat și Camera Deputaților, un proces care, prin natura sa, este profund politic. Ceea ce ar trebui să fie o selecție bazată exclusiv pe integritate profesională, competență juridică și independență morală, se transformă, astfel, într-o numire bazată pe loialități politice.
Consecința? O Curte Constituțională percepută, în repetate rânduri, drept un actor politic, ale cărui decizii sunt anticipate nu pe baza unei analize juridice riguroase, ci pe baza apartenenței politice a majorității judecătorilor. Multe dintre hotărârile CCR, mai ales cele din perioade de tensiune politică acută, au fost criticate pentru că ar fi favorizat o anumită tabără politică sau ar fi subminat eforturile de consolidare a statului de drept, inclusiv lupta împotriva corupției.
Când un judecător constituțional nu este perceput ca fiind un ”păzitor al Constituției”, ci ca un ”păzitor al intereselor unui partid”, încrederea publicului în justiție se prăbușește. Atunci când deciziile Curții sunt contradictorii sau par să schimbe direcția în funcție de cine deține puterea politică, sentimentul de predictibilitate și de egalitate în fața legii dispare. Această situație nu afectează doar imaginea CCR, ci erodează fundația întregii democrații, căci o justiție politizată, chiar și la cel mai înalt nivel, este o justiție care nu mai poate garanta drepturile cetățenilor și nici echilibrul puterilor în stat. Este o rană deschisă în inima statului de drept, o rană care, lăsată netratată, poate duce la colaps.
Decăderea prestigiului și independenței Constituției și a Curții Constituționale nu rămâne un concept abstract, ci are consecințe directe și profunde asupra vieții fiecărui cetățean român și asupra percepției României în lume. Aceasta afectează profund stabilitatea legislativă și predictibilitatea normelor. Când deciziile CCR sunt volatile sau contradictorii, legile devin incerte, căci un act normativ poate fi declarat constituțional într-un context și neconstituțional în altul, creând un haos juridic ce descurajează investițiile, blochează inițiativele și, cel mai grav, lasă cetățeanul fără repere clare. Cum poți să ai încredere într-un sistem juridic ale cărui reguli nu se schimbă prin dezbatere legislativă, ci prin interpretări subiective?
În același timp, această decădere erodează principiul separației puterilor în stat. O Curte Constituțională care acționează ca un arbitru partizan poate înclina balanța puterii, favorizând una dintre ramuri (executivul sau legislativul) în detrimentul alteia (de cele mai multe ori justiția independentă sau președinția). Această dezechilibrare transformă democrația într-o caricatură, în care puterea nu mai este limitată și controlată, ci se poate extinde discreționar, fără frâne reale.
Poate cea mai dureroasă consecință este distrugerea încrederii cetățenilor în instituții. Când justiția supremă pare politizată, omul de rând își pierde speranța că va găsi dreptate, instalându-se sentimentul de neputință, de resemnare, de ”așa e la noi”, alimentând astfel cinismul și apatia. Aceasta este o rețetă sigură pentru dezangajare civică, pentru proliferarea populismului și, în cele din urmă, pentru o democrație goală de conținut, o democrație a aparențelor, nu a esenței. Cetățenii se simt trădați de cei care ar fi trebuit să-i apere.
Nu în ultimul rând, impactul internațional este devastator. Partenerii europeni și internaționali ai României observă cu îngrijorare aceste derapaje, iar rapoartele organismelor europene subliniază constant problemele legate de statul de drept și de independența justiției, inclusiv rolul CCR. Aceasta afectează atât reputația României, cât și capacitatea sa de a se integra pe deplin în structurile europene și de a-și promova interesele legitime, căci o țară care nu-și respectă propria Constituție este privită cu scepticism, iar vocea ei își pierde din autoritate. Democrația românească, așa cum o știm, pare să-și dea duhul pe ultima sută de metri, sufocată de aceste erori și de lipsa de viziune pe termen lung.
Situația actuală este gravă, dar nu este iremediabilă. Ziua Constituției trebuie să fie mai mult decât o amintire anuală a unui document; ea trebuie să devină un moment de reafirmare a angajamentului nostru colectiv față de principiile care ne definesc ca națiune democratică. Reconstrucția încrederii în Constituție și în instituțiile care o apără este o sarcină urgentă și complexă, care necesită un efort concertat din partea tuturor. Este imperativă depolitizarea numirilor la Curtea Constituțională. Procesul trebuie să devină transparent, bazat pe criterii clare de competență, etică și, mai ales, independență față de orice influență politică. Nu avem nevoie de judecători care să răspundă partidelor, ci de magistrați care să răspundă doar Constituției și conștiinței lor, fiind necesară o revizuire a legii de organizare și funcționare a CCR, care să clarifice incompatibilitățile și să întărească garanțiile de independență.
Oamenii politici, de la cel mai înalt nivel, trebuie să manifeste un respect sincer și necondiționat față de Constituție. A folosi Constituția ca pe un paravan pentru interese de partid sau pentru a valida abuzuri este o trădare a jurământului depus. Ei sunt primii garanți ai Legii Fundamentale și trebuie să acționeze în spiritul ei, nu doar în litera ei forțată. Dialogul și compromisul, bazate pe principii constituționale, sunt esențiale pentru a depăși impasurile politice, nu interpretările partizane.
Totodată, cetățenii, societatea civilă și media au un rol crucial. Prin educație civică, prin monitorizare activă, prin sesizarea abuzurilor și prin manifestarea vocală a nemulțumirii, putem contribui la exercitarea unei presiuni constante pentru respectarea Constituției. Nu trebuie să ne resemnăm cu ideea că ”așa e la noi”. Datoria fiecărui cetățean este să cunoască și să-și apere drepturile și libertățile, dar și să ceară responsabilitate de la cei pe care i-a ales sau care guvernează.
Constituția nu este doar a judecătorilor, nu este doar a politicienilor. Este a noastră, a tuturor românilor. Este promisiunea pe care ne-am făcut-o nouă înșine, o promisiune de a construi o societate dreaptă, liberă și democratică. Să ne reînnodăm legătura cu spiritul Constituției, să o apărăm cu toată convingerea, pentru că apărarea ei înseamnă apărarea viitorului nostru și al copiilor noștri!
În Ziua Constituției, să nu uităm că acest text nu este doar cerneală pe hârtie. Este sângele vărsat pentru libertate, este suferința generațiilor sub tiranie, este speranța unei vieți demne. Fiecare articol poartă în el ecoul luptei pentru dreptate și libertate. Când Constituția este maltratată, se maltratează spiritul național, se calcă în picioare jertfa trecutului și se fură viitorul. De la cei care au pus bazele României Mari libere, la noi, cei de astăzi, care trebuie să ducem mai departe acest vis, Constituția ne rămâne busolă. Cu speranță în suflet, să ne ridicăm și să cerem respectarea acelui jurământ sacru, depus odinioară de națiunea română! Să redăm Constituției locul cuvenit, de altar al democrației, într-o Românie pe care o merităm cu toții. Chemarea la respectarea Legii Fundamentale este, de fapt, o chemare la unitate, la integritate și la patriotismul autentic, cel care construiește, nu cel care distruge. Să readucem respectul în Agora națională, respectul pentru legea supremă, pentru a ne asigura că lumina democrației românești nu se va stinge niciodată, indiferent de cât de greu este asaltată!
Citește pe Antena3.ro
