Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De tot curios pare la început cum actorul “de provincie” poate fi un tip “bucureştean”. Legat de provincie prin interese şi de Capitală prin suflet; petrecându-şi o parte din viaţă acolo şi alta aici; plin de iluzii, deşi îţi spune contrariul; împărtăşind tuturor întreaga-i veselie, aşa încât lui nu-i mai rămâne decât melancolia, este unul dintre cele mai originale şi mai simpatice tipuri din provincie şi din Capitală. În provincie, este obiectul curiozităţii şi admiraţiei provizorilor săi concetăţeni. Îndeosebi tineretul se interesează de întreaga-i activitate artistică şi chiar de viaţa-i intimă, ale cărei secrete le ştie. Ştie ce leafă are, dacă este căsătorit (căsătorită) sau nu, cu cine “trăieşte”, cu cine a trăit sau va trăi etc. Dar actorul de provincie este şi un tip al Capitalei. El de aici se îmbarchează în şubreda barcă a speranţei, pentru lunga-i odisee; aici vine de zece ori pe an şi adeseori aici îşi sfârşeşte o viaţă plină de dragostea de artă, de zbucium şi de sărăcie...
Un personaj de cafenea
Pe actorul de provincie îl întâlneşti la cafenea. Este vecinic grăbit şi aşa de aferat încât nu a avut vremea nici să-şi radă mustăţile şi nici să-şi perie pălăria. S-a obicinuit aşa de mult cu întrebările “când ai venit?”, “când pleci?”, încât, fără să-l mai întrebi, îţi spune aproape maşinal: “Am venit aseară de la Buzău, mâine plec la Iaşi”. Vorbeşte puţin despre artă, căci a venit în Capitală cu afaceri. Este vorba să intre în altă trupă cu un salariu mai mare sau are o moştenire care, la drept vorbind, este mai mult imaginară: a moştenit de atâtea ori milioane pe scenă, de ce n-ar moşteni 2-3 mii de lei în realitate? Sau a venit să-şi îmblânzească creditorii, să-şi preschimbe cambiile, să contracteze vreun nou împrumut sau pur şi simplu să se însoare cu o rudă cam de departe, dar foarte bogată etc.
Într-o continuă călătorie
Bineînţeles nu a avut timpul să-şi termine afacerile, ba câteodată nici să le înceapă; dar va reveni peste o lună cel mai târziu. Căci aşa este el, nu poate sta multă vreme locului; este într-o continuă călătorie. Îl întâlneşti pretutindeni, de-abia sosit, gata de plecare. Dar ce stă locului? Nici oamenii, nici pământul pe care ei se trudesc sau se răsfaţă, nici Soarele, în jurul căruia pământul aleargă, nici chiar universul, care se învârteşte poate în jurul lui însuşi. (Tib. Constant.)
“Doina Vâlsanului”
Astăzi dimineaţă, membrii societăţii corale ţărăneşti “Doina Vâlsanului” vor pleca la Ploieşti, spre a da şi acolo la sala “Cooperativa” o serbare. Programul e al serbării date aseară în Capitală, la Ateneu.
Din “Universul”, 5 martie 1913; texte selectate de Magda Cristina Ursache
