E drept ca startul l-a luat in teatru, filmul a venit mai tarziu. Cand o descoperi pe Anda Caropol in "Titanic Vals", la Nottara, in acea comedie cu parfum interbelic, nu poti sa nu te intrebi cum de si-a pastrat splendida candoare. Actrita Anda Caropol implineste maine 67 de ani.

"Pe scena... m-am simtit si ma simt cel mai bine"

"In fiecare an, la fiecare aniversare, imi doresc sa imi gasesc o clipa de reculegere pentru toti prietenii mei dragi, actori si regizori, care nu mai sunt alaturi de noi si de care imi este tare dor si de la care mai astept si acum un telefon. Pentru ca pe 9 aprilie ar fi fost si ziua lui, o aducere aminte pentru Francisc Munteanu, scriitorul si regizorul cu care am facut primele mele filme. Noul an care vine in viata mea, il privesc cu seninatate. Nu mi se pare un lucru care sa ma intristeze. E adevarat ca s-a mai scurtat timpul, dar poate ca acest lucru e bun, ca ma face mai atenta la ce se intampla in jur si ma face sa ma gandesc mai serios, in fiecare seara, la ce am facut peste zi. Ma bucur ca aceasta zi de nastere am prilejul sa o serbez prin munca. Astazi si maine, pe 8 si pe 9 aprilie, am doua spectacole pe scena Teatrului Nottara: «Travestiuri», de Tom Stoppard si «Titanic Vals», de Tudor Musatescu (spectacol care va fi si el in curand sarbatorit, pentru ca va face 100 de reprezentatii). Pentru anul ce urmeaza imi doresc ca Dumnezeu sa ma fereasca de toate bolile de pe lume, mai putin de aceasta boala incurabila care este teatrul. Sunt emotionata ca directorul Teatrului Nottara a avut dragalasenia sa se gandeasca sa-mi serbeze ziua. Asa ca, dupa spectacol, ma voi intalni cu colegii, prietenii mei dragi, sa ciocnim un pahar de vin. Orice dar pe care il primesc, daca stiu ca este un dar din suflet si stiu ca vine de la prieteni si de la oameni care ma iubesc, este binevenit. Imi aduc cu drag aminte de o aniversare pe care am petrecut-o in Grecia, in turneu cu «Hamlet», cu Dinu Cernescu, tot ca acum, in Ajun de Pasti. Se vindeau pe strada puisori de gaina si de la domnul Cernescu am primit cadou trei puisori, pe care i-am trecut fraudulos granita. Anul ce a trecut a fost un an bun pentru mine. Am avut norocul sa intalnesc un tanar regizor minunat, care se cheama Vlad Massaci, cu care am repetat si acum jucam cu succes spectacolul «Billy Schiopul», o piesa irlandeza de Martin McDonagh. Am lucrat si lucrez cu o echipa de actori minunati si toti ne bucuram de acest spectacol. Mi-as dori sa se mai repete aceasta experienta minunata. Mi-aduc mereu aminte, cu drag, de o piesa ruseasca de dragoste, «104 pagini de dragoste», jucata la Ploiesti. Tot atat de drag mi-este si rolul «Ophelia», pe care l-am jucat cu multa pasiune, ca pe toate rolurile mele. Pe scena, pentru ca am avut mai mult contact cu scena decat cu platoul de filmare, m-am simtit si ma simt cel mai bine. Mi-e drag sa fac si film, dar vin foarte rar ocaziile. Am amintiri placute de la filmarile pentru «Senatorul melcilor». Faptul ca am lucrat cu regizorul Danieliuc a fost mai mult decat o onoare. Mi-amintesc de Viorel Comanici, care, atunci cand trebuia sa fie la cadru, se ducea pe o pajiste, la soare. Eu, fiind un om constiincios si foarte atent cu punctualitatea si cu meseria, nu i-am produs regizorului nici un fel de dificultati."