Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Competiţiile sau lacrimile presărate cu bucurie" "Cea mai mare realizare a vieţii mele este cariera de sportiv... A fost perioada în care am avut cele mai mari satisfacţii. Cele mai multe succese şi cele mai frumoase amintiri", mărturisea Carmen Bunaciu. Una dintre cele mai reprezentative înotătoare ale României a împlinit 48 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"În preajmă de moment aniversar, tot «elementul esenţial al vieţii mele» îmi ocupă timpul... Şi mă refer, bineînţeles, la înot. De curând am pornit spre Campionatele Europene de Înot Masters, care se vor desfăşura la Cadiz în perioada 15-21 septembrie. Sunt împreună cu colegii şi prietenii mei de la Reşiţa şi încercăm să concurăm cât mai bine şi să ne distrăm tot la fel de bine!"
ÎN ORAŞUL PLIN DE SUFLET
"De mică am fost pasionată de sport... Am început la Sibiu, locul amintirilor mele din copilărie (în acest oraş plin de suflet s-a născut marea noastră campioană), la vârsta de şapte ani. Pe atunci se făcea în şcoală o selecţie pentru înot la care am participat şi eu... Au urmat antrenamentele, bucuria competiţiilor, reuşitele, dar şi înfrângerile. Sunt momente încărcate de emoţie, de lacrimi presărate... cu bucurie. Şi despre toate îmi amintesc cu mare plăcere. Primul meu antrenor a fost profesorul Nicolae Dembiţchi de la Şcoala Sportivă din Sibiu, unde am stat până la vârsta de 13 ani. M-am transferat apoi la clubul Dinamo, unde am fost pregătită de antrenoarea Cristina Şopterean." Dintre toate recordurile obţinute până astăzi, apreciata noastră campioană menţionează două. Poate cele mai importante pentru sufletul său... "Sunt două momente majore în cariera mea despre care îmi amintesc adesea: primul ar fi cel din 1981 la Universiada de la Bucureşti şi al doilea ar fi cel din 1982 la Campionatele Mondiale din Ecuador, când am cucerit medalia de bronz.
LA FEL DE AMBIŢIOASĂ
E foarte greu să sari în timp, dar cred că, dacă aş avea ocazia să o fac, m-aş sfătui să fiu la fel de perseverentă, m-aş încuraja să am mai multe încredere în propria persoană şi să fiu la fel de ambiţioasă... Sigur că e plăcut să primeşti felicitări şi să fii recunoscut chiar şi după atâţia ani de când nu mai concurezi. Dar, de-a lungul vieţii, am încercat să fiu modestă, să rămân cu picioarele pe pământ şi cred că am reuşit în mare parte. Mi-am dorit înainte de toate să fiu un om bun... În rest, îmi doresc să fiu înconjurată de familie, de prieteni, pentru că în meseria oricărui sportiv familia, de cele mai multe ori, rămâne acasă."
