Astăzi e ziua ta: Costel Caşcaval

De cate ori ii vezi chipul intr-un film simti bucuria reintalnirii cu un suflet luminos, si pentru o clipa totul se re­du­ce la vibratie, la arta. Are un bun-simt tandru si plin de umor, iar natu­ra­letea sa l-a apropiat ca prin farmec de sufletele tuturor spectatorilor. A ju­cat in "E pericoloso sporgersi", "Terminus paradis", "Vreme de res­tris­te", "Pacatele Evei", "Calatoria lui Gruber", "Amintiri din Epoca de Aur" si in curand va aparea si in "Lupu". Prin clasa a X-a voia sa se faca marinar. A renuntat repede. Poa­te nu degeaba, spunem noi. Te simti atras ca un magnet de modestia sa, si totusi este actor la Bulandra, stie ce vrea si de ce este in stare. Costel Cascaval a trecut cu doi ani de complicata varsta de 40 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!"

"Mi-e dor de prieteni, mi-e dor de dusmani, mi-e dor de toate"
"In fiecare zi fac ceva deosebit. Faptul ca ma trezesc, privesc cerul, dau zapada din curte, alerg dupa pasari, alerg dupa caine, cainele alearga dupa mine... Toata lumea da vina pe zapada si toti oamenii, ce­ta­te­nii maturi, vorbesc foarte urat de za­pada, a devenit criminalul numarul 1 si urmaritul numarul 1 al lumii. Cand eram copii ne placea zapada si ne bucuram, acum oamenii maturi urla in stanga si-n dreapta, chiar si reporterii spun si arata cu degetul «Uitati-va cata zapada, uitati-va ce nenorocire!» si atunci copiii nu mai inteleg nimic. Copilul care sta si se ui­ta la televizor spune «Uite mami, ui­te tati, uite bunicul zapada!» nu mai in­telege nimic din ce se intampla in ju­rul sau. Cred ca exageram. Chiar si faptul ca am trecut prin viscolul acesta mi-a ararat ca sunt barbat. Sa treci printr-un viscol inseamna ca ai ca­litati mari. Te mai si incearca Cel de Sus. Intr-adevar, pe unii i-a incercat mai mult.

Nu urmaresc nimic deosebit de ziua mea. Ne trezim in fiecare zi, avem o introducere, un cuprins si o incheiere. Adica ne culcam seara. Nu sunt fericit ca trece un an, evident. Anul trecut l-am numit «Anul since­ri­tatii», adica de fiecare data am spus ce am avut de spus in stanga si-n dreapta, am fost sincer cu prietenii, am fost sincer cu cei care nu-mi sunt prieteni, am fost sincer cu toata lu­mea. Anul acesta il voi numi «Anul Mi-e dor»... Mi-e dor de prieteni, mi-e dor de dusmani, mi-e dor de toate pro­iectele pe care le-am facut, mi-e dor de toti cunoscutii pe care i-am «cunoscut» candva, cumva, undeva. Mi-e dor sa-i imbratisez in gand, in realitate si asa mai departe, adica mi-e dor de toate. Asta vreau sa fie anul acesta.

Am avut ocazia ca anul trecut spre anul acesta sa termin cu Bogdan Musat un film de lungmetraj, «Lupu», un regizor foarte bun, de ma­re viitor daca ma intrebati pe mi­ne. A fost o mare bucurie sa lucrez cu el. Iarasi o mare bucurie este si noul proiect la care lucrez acum, tot un lungmetraj, «Elisabeta Rizea», cu Filmex a lui Titi Popescu, in regia lui Misu Constantinescu, pe care l-am descoperit cu uimire, bulversare si mirare. Ce maturitate, ce caracter, ce forta are... Un regizor cu o anumita aplecare spre actor, cu o dragalasenie spre actor, cu iubire pentru actor. Vreau sa amintesc si de spectacolul pe care-l jucam la Green Hours, «Yes We can’t», in regia lui Daniel Popa, eu cu Alex Vlad, Laurentiu Banescu, Lucian Ghimisi, Teodora Zabava, Diana Croitoru. Un pamflet politic foarte actual si foarte dinamic.

Cred ca varsta mea este o varsta foarte frumoasa, 42 de ani. Am fost bulversat, zdrobit de varsta de 40 de ani. Ce era la mine in cap despre acest 40... Eram tot timpul terminat, bulversat, mi se parea ca nu mai sfarseste si cand am trecut spre 41 am spus «Doamne, multumesc, te pup dulce. Du-te, 40, ca de acum o sa ma descurc eu!» Imi spun multi, dar si eu cred, ca actor, ca sunt in perioada de inceput a maturitatii mele, daca nu cumva sunt pe la jumatate sau un sfert din maturitatea mea, ceea ce da foarte bine, pentru ca actorii intre 40 si 50 de ani mai sunt foarte putini dintre cei care au facut film. Deci anul acesta este unul destul de simpatic, cu ninsori, vifornite, dar culmea, un an al meu foarte asezat sufleteste. Nu stiu, ori s-a intamplat ceva intre mine si Cer, intre pamant si univers, dar sunt foarte linistit, habar nu am. Anul viitor ii voi da o alta denumire, poate «Anul Trec de criza». De ziua mea nu-mi doresc nimic, am de toate. Altii sa primeasca."