Astăzi e ziua ta... Crina Mureşan!

"Mi-e frică de rolurile mari şi mi-e groază de cele mici" Îşi dăruieşte o parte din suflet fiecărui personaj pe care îl interpretează... teatrul nu este doar o meserie, ci meseria sufletului său. Când vorbeşte despre cea mai sensibilă şi frumoasă dintre arte, privirea i se luminează parcă şi mai mult... Apreciata actriţă Crina Mureşan a împlinit 39 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Vă mulţumesc foarte mult că v-aţi gândit la mine. Lucrul ăsta m-a surprins, pentru că nu sunt o persoană foarte cunoscută. Nu joc în seriale, nu fac reclame şi, în general, sunt stânjenită când apar în public. Pe scenă, când sunt singură cu rolul meu, mă simt protejată de întunericul care mă separă de sală. Deşi am după mine cea mai frumoasă meserie din lume, cel mai mult mi-ar plăcea să stau în curte pe şezlong şi să citesc, iar seara să mă duc la Festivalul «George Enescu» dacă ar fi în fiecare zi. Mă uit la emisiunile de politică şi mă enervez foarte tare. Sunt o fiinţă contradictorie şi dificilă. E un coşmar când trebuie să mă îmbrac să ies din casă, pentru că am lucruri puţine şi ieftine, iar pe cele scumpe mi-e milă să le îmbrac. Mi-e frică de rolurile mari şi mi-e groază de cele mici. Mă cert cu regizorii cu care lucrez, deşi îi respect sau îi iubesc după caz. Nu-mi place să scriu despre mine, deşi îmi place să se scrie bine de mine. Nu alerg după succes, dar nici nu mi-ar displăcea să-l am. Cel mai drag rol îmi este cel din «Elizaveta Bam», poate pentru că mă identific cu el în sensul în care mă consider o fiinţă nevinovată pe care cineva o hăituieşte tot timpul. Nu mi-ar fi plăcut să trăiesc în altă epocă, pentru că abia în timpurile noastre, şi sper ca şi în cele viitoare, artistul este considerat din ce în ce mai mult o fiinţă cu rol social şi nu un obiect care poate fi cumpărat (în cazul femeilor) cu o bijuterie sau cu o cină romantică la un restaurant scump. Şi dacă stai să te gândeşti, noi suntem ceea ce vede publicul în noi. Dacă aş vorbi cu Crina, adolescentă, i-aş spune: Mărită-te, fată, şi stai la casa ta, că teatrul e foarte greu. Nu ştiu dacă i-aş spune însă ce ar pierde nefăcându-l.

Acum un an, imensul actor Ştefan Iordache a plecat dintre noi în lumea de deasupra noastră, lăsându-ne mai goi, mai pustii, mai singuri şi mai trişti. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că l-am cunoscut şi îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru meseria pe care mi-a dat-o. De fapt, nu ştiu dacă teatrul e o meserie, pentru mine înseamnă... o experienţă de viaţă.

Cel mai aproape de suflet mi-a rămas o colegă de-a mea de teatru, care a venit la mine la cabină înaintea unui spectacol în care jucam împreună şi mă întreba dacă am văzut «Joi. Mega Joy», eu jucând în acest spectacol... nu am ştiut cum să o iau... nu m-a recunoscut, ceea ce mi-ar fi făcut plăcere... asta e cea mai frumoasă întâmplare şi cel mai frumos compliment."