Astăzi e ziua ta...Dan Negru!

Dan Negru împlineşte astăzi 38 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Nu dau doi bani pe momentele aniversare. Mi se pare ciudat şi nepotrivit să existe o zi în care să fii felicitat fără ca tu să fi făcut ceva ca să meriţi asta. Nu-i înţeleg rostul. Eu, pe 23 februarie 1971, n-am făcut nimic deosebit, nimic special, pentru care să merit felicitări.

Eşti ceea ce cred alţii despre tine că eşti. Am avut întodeauna rezerve faţă de oamenii care se autocaracterizează. Contează părerea celorlalţi. Am întâlnit mulţi oameni care-mi spuneau că nu-i interesează părerea altora despre ei, făcându-şi un titlu de glorie din asta. La fel am întâlnit şi nebuni care se credeau Ştefan cel Mare. Contează ce cred ceilalţi că eşti, nu ceea ce te crezi tu.

Debutul meu... S-a întâmplat cu multă vreme în urmă, pe când Marea Moartă era încă bolnavă... la Timişoara. Făceam emisuni la postul public de radio şi la începutul anilor '90 au apărut primele televiziuni. Şi primii angajaţi au fost cei care aveau deja experienţă de radio. Aşa am ajuns la televizune. În toţi anii de televiziune am întâlnit mii de oameni, mii de poveşti. Am întâlnit oameni care aveau o putere formidabilă şi apoi au devenit necunoscuţi, dar şi viceversa. Tot ce rămâne e o poveste. Povestea fiecăruia. Eu, datorită televizunii, sunt burduşit cu mii de poveşti. Am întâlnit oameni care văzându-mă puneau pariu că nu sunt acelaşi Negru de la televizor pentru simplul fapt că nu urlam şi nu mă agitam. Nu urlu continuu şi nu sunt agitat mereu. Ăsta e norocul meu, deci sunt şi norocos... 

Privind în urmă mă îngrijorez. Din toate formatele de televiziune pe care le-am prezentat, cam 90% au fost hituri, succese. «Academia Vedetelor», «Batem Palma», «Ciao, Darwin!», «Ziua Judecăţii», «Te pui cu blondele», Revelioanele şi multe altele... Multora cei din breaslă nu le dădeau şanse. Şi totuşi au devenit succese de televiziune. Zarurile mi-au căzut mereu 6-6. Asta mă cam sperie. O pun pe seama experienţei...

Singurul lucru care nu-mi stă în putere e să dau timpul înapoi aşa că n-are nici un rost să contabilizez eşecuri sau victorii. Ele s-au întâmplat. Imediat după liceu am fost contabil vreo câteva luni. A fost ultima dată când am făcut bilanţuri.

Cred în Dumnezeu. Sunt un om religios şi am certitudinea că Dumnezeu mi-a găsit drumul. Pur şi simplu s-a nimerit să fiu în gară în clipa în care a trecut trenul meu pe acolo. În rest, adeseori trenul s-a mai oprit, a greşit direcţia, a mai pierdut vagoane care-mi erau dragi, dar întotdeauna am stat în el.  N-aş vrea să o mai iau de la capăt pentru nimic în lume. E prea obositor şi inutil. Cred că Pământul e iadul altei planete.      

Îmi doresc să trec lin şi frumos prin timp. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin el."