"Astazi e ziua ta..." - Dorel Dorian

La sfarsitul lunii aprilie, pe scena Teatrului Evreiesc de Stat, a avut loc premiera spectacolului "Foc in Calea Vacaresti", cea mai recenta piesa pusa in scena a dramaturgului Dorel Dorian. Astazi, autorul implineste 75 de ani.

"Inveti in 75 de ani sa nu te uiti frecvent la ceas"

"Cred ca un an in plus inseamna, frumos spus, niste experiente in plus. Cand zicem ca avem 75 de ani, m-a invatat Vasilescu care e consilierul lui Isarescu de la Banca Nationala, indicam de fapt anii pe care nu-i mai avem, ii avem in fata doar pe cei pe care ne raman. Din acest punct de vedere, la un an in plus trebuie sa-ti evaluezi exact fortele, sa-ti evaluezi proiectele, sanatatea si sa-ti faci programe realiste ca sa mai devina ceva realitate. Din acest punct de vedere abordez noua varsta, cu doua vesti bune pentru mine: una ca am reusit sa fac o operatie grea pe cord deschis in decembrie si ca am depasit-o cu bine, practic mi-am castigat niste ani. In al doilea rand, in aceste ultime doua luni am avut norocul ca o piesa la care tineam foarte mult a inceput sa se joace la Teatrul Evreiesc de Stat. Spre bucuria mea, am constatat ca tinerii care au fost la spectacol s-au bucurat de ce au vazut si s-au bucurat nu numai evreii putini care mai sunt in Romania, ci si crestinii, care au descoperit ca ea spunea adevarul, care e moneda de circulatie intr-o lume care cauta adevarul. Piesa reuseste sa-l spuna. M-am reintors la revista la care lucrez de 10 ani, la Realitatea evreiasca. E o publicatie de cultura, interesanta si care e in competitie cu bunele publicatii ale tarii, iar alte piese incepute asteapta sa gasesc zile mai bune si bani care sa-mi ingaduie reprezentarea. Totdeauna esti in criza de timp si nu te uiti mai des la ceas fiindca inveti in 75 de ani sa nu te uiti frecvent la ceas. Sunt trei sferturi de veac in care am trait de toate pe lumea asta, si bune, si rele, in orice caz mi s-au jucat multe piese de teatru, cateva scenarii de lungmetraj au devenit film, am scos cateva volume de fictiune. Privesc cu naturalete trecerea anilor, ca procesul este ireversibil si inevitabil. Stiu ca nu mai sunt foarte multi ani in fata. Imi doresc sa-mi pastrez vitalitatea spirituala in primul rand, o anumita voiciune a gandului si o anume libertate de a gandi care sa-mi onoreze ultimii ani. Sa am putere pe masura sperantelor si a proiectelor. Realizarile nu se pot globaliza, dar cred ca am cateva pagini care raman, si acele pagini care au sansa de a ramane ma bucura. Faptul ca oamenii isi mai amintesc, te mai intreaba ce mai faci e un lucru imbucurator. Incerc acum sa duc la capat piesa de teatru "Masina de pierdut onorabil", vreau sa imi salvez cateva prietenii cu tineri pe care le am, vreau sa-mi apar credinta mea in cei tineri, chiar si in clipele in care sunt mai putin optimist imi gasesc argumente pentru asta."