"Astazi e ziua ta..." - Dumitru Capoianu

De-a lungul carierei sale a compus coloane sonore pentru 70 de filme, 40 de piese de teatru, numeroase piese simfonice, de camera si corale. Compozitorul Dumitru Capoianu implineste astazi 75 de ani.

"Nu-mi doresc decat ceea ce stiu ca pot sa am"

"Implinirea unui nou an inseamna alte 365 de zile in care n-am facut cate as fi vrut. Si as fi putut! Aniversez cei 75 de ani cu bucurie pentru ca i-am implinit, dar si cu tristete cand ma uit in sertar si vad cate lucrari mi-au ramas necantate pana acum. Cu bucurie pentru linistea pe care am reusit sa mi-o astern in suflet si cu tristete cand constat ca e prea tarziu ca sa ma las de muzica, dar si cu bucurie cand ma gandesc cate as putea sa fac, daca imi ramane timp. De fapt, astept cu nerabdare sa vad urmatorul sfert de secol cum o sa arate… Aniversarile trec neobservate, la tinerete, fara sa le numeri, pentru ca stii ca mai ai multe in fata sau, macar, asa crezi. La varsta senectutii insa, ele devin cumpana intre cat ai realizat pana atunci si cate iti mai raman de facut. Prilej de chibzuinta grava. O aniversare deosebita a fost atunci cand mi-am dat seama ca doar 24 de ore sunt la mijloc intre ziua mea de nastere si cea a sotiei mele. Si atunci, ca sa nu ratam ocazia, ne-am casatorit in singura zi libera dintre cele doua aniversari. Si asa au trecut 40 de ani, cu usi deschise trei zile si trei nopti, in care cine ne iubeste ne trece pragul. Inaintarea in varsta e o povara doar din pricina oaselor - pacatoaselor, caci altfel raspunsul e in tragica poezie a lui Victor Ion Popa, care spune: "Obosit de cale lunga/ Anevoie fac un pas./ Numai sufletul alunga/ Inima, spre alt popas/Ce-l zaresc in departare/Limpezindu-mi-l mereu/In priviri cu-atat mai clare/Cu cat ochii vad mai greu!". Nu mi-as dori, cu siguranta o alta varsta pentru ca tineretea are si ea suferintele ei, neputintele ei. Pentru ca varsta inaintata iti asigura mereu plin rezervorul de amintiri. E greu de imaginat ceva care sa ma intristeze, cu adevarat pentru ca eu sunt o fire stenica, vesela. Ce m-ar putea intrista n-ar fi un an in plus sau in minus, ci pornirea lucida asupra vietii din jurul meu. De asta insa ma apar cu "platosa" umorului, care ia in gluma lucrurile serioase si in serios gluma. Eu ma declar un om fericit. Am tot ce-mi doresc. Si asta pentru ca nu-mi doresc decat ceea ce stiu ca pot sa am. Apoi mai e ceva: Cand am lasat barba sa-mi creasca, acum exact 30 de ani, mi-am adresat si o autoepigrama care m-ar putea defini: "Amicii-mi spun ca seman, cand ma-ntalnesc pe drum/Cu Orson Welles, cu Falstaf, cu altii cu toptanu’/Vedeti celebritatea ce-nseamna? Pana-acum/N-a spus nimeni ca seman leit cu… Capoianu!"