Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Numele său este un reper în fotbalul românesc şi nu numai. Fost selecţioner al României în două mandate, Emeric Ienei împlineşte mâine 77 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Ar vrea să încercăm să trăim cât mai civilizat
“Nu distrugeţi fotbalul românesc!”
“Trăiesc ca orice om normal, care, de fapt, a revenit la viaţă, ştiţi că am avut o operaţie destul de grea, mă simt destul de bine şi cu ocazia asta vreau să-i mulţumesc domnului doctor Adrian Molnar, de la Cluj, pentru că a avut grijă de mine şi mi-a salvat viaţa.
Am început să joc fotbal la Arad, acolo am şi promovat la 16 ani şi jumătate în echipa I-a, am avut un colectiv extrem de valoros de la care am reuşit să fur meserie, probabil şi pentru că am fost un copil ascultător. Când am plecat de la UTA Arad, primul meu gând a fost să am o meserie, să urmez o facultate, să termin facultatea la Timişoara şi o să vă surprindă, dar am vrut să devin avocat. Până la urmă, echipa Steaua a reuşit să mă ia şi astfel am terminat Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Am făcut la Craiova două luni de armată, în adevăratul sens al cuvântului, şi trebuie să vă spun că armata şi-a pus amprenta asupra mea, în sensul corectitudinii, al disciplinei. Am activat atât de mult în sportul românesc, cu rezultate foarte bune, atât ca jucător, cât şi ca antrenor şi am avut o longevitate destul de mare. Multe jocuri în echipa Steaua, în divizia A, antrenor de două ori la echipa naţională. Am fost de curând la Arad, locul în care m-am născut şi am întâlnit oameni care nu m-au văzut de 20 de ani, care s-au oprit să mă salute. A fost o supriză foarte plăcută. Oriunde mă duc, sigur, lumea mă recunoaşte şi acest lucru mă bucură enorm.
În urma celor 77 de ani, văd o carieră sportivă destul de tumultoasă, câştigând campionatul ca jucător de vreo cinci ori, cupa de vreo patru ori, apoi ca antrenor, am câştigat cu echipa campionatul tot de vreo patru-cinci ori, cupa la fel. Am reuşit, până la urmă, o echipă din estul Europei, de fapt din zona comunistă a Europei, să câştigăm primii cupa campionilor şi asta a fost o supriză foarte mare pentru ţările care aveau un fotbal foarte avansat pe timpul acela.
Pe fotbalul românesc de astăzi aş pune o etichetă cu următorul mesaj: Nu distrugeţi fotbalul românesc pentru că avem jucători tineri foarte talentaţi, dar din păcate nu sunt suficient de educaţi.
La acest început de an de viaţă, îmi doresc să fie linişte în toată ţara, să nu mai văd la televizor anumite lucruri care mă deranjează, nu că deranjul meu ar conta pentru cineva. Nu mai vreau să văd cum politicienii se bat şi lasă poporul român să se chinuie. Aş vrea să încercăm să trăim cât mai civilizat pentru că avem această posibilitate, dar parcă nu se vrea. De asemenea, aş vrei ca cei care hotărăsc bugetul României să se gândească să acorde mai mult sportului pentru a da mai puţini bani la sănătate. Sportul este sănătate, dar noi nu ne gândim la asta.”
