"Astazi e ziua ta..." - Ioana Bulca

Face parte din generatia actorilor sacri ai scenei si filmului romanesc. Cand i se rosteste numele, lumea zice: "A.. Ana din "Moara cu Noroc!"". Filmul lui Victor Iliu in care a debutat a fost si cel care i-a adus consacrarea. A trecut de atunci o jumatate de secol, o viata inchinata meseriei de actor. Astazi, Ioana Bulca isi aniverseaza ziua de nastere.

"Am luptat pentru frumos si lupt pana voi muri"

"Ziua mea este o bucurie, desi ar trebui sa fim tristi ca se mai adauga un an biologic, dar trebuie sa ii multumim lui Dumnezeu ca l-am depasit si ca asteptam altul mai bun si ca viata este foarte frumoasa si merita traita chair daca cateodata iti vine sa o lasi balta. Astazi astept vizita fiului meu, cu care ma mandresc foarte tare, e medic primar chirurg, un om eminent. Pentru asta si traiesc: pentru el si pentru meseria de actor. In Teatrul National sunt de 40 de ani, dar eu am inceput meseria cu "Moara cu noroc" in rolul Anei; eram studenta in anul I la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica. Aveam optsprezece ani jumate. Cand m-a vazut Victor Iliu nici n-a mai dat nimeni proba pentru rol, a zis: "Asta-i Ana lui Slavici!". Venisem de la Sibiu, eu sunt ardeleanca, cu sufletul cat Universul si dornica de frumos si de cunoastere, am intrat printre primele in Institut. Pentru mine au fost niste ani extraordinari. Sunt o fiinta foarte activa si daca stau acasa innebunesc. Cum ma urc pe scena infloresc... Asa ca o floare imensa mi se face sufletul. Pentru un actor, asa cum spunea marea noastra tragediana Marioara Voiculescu, daca vrei sa il omori, il tii acasa. Viata lui este pe scena. Eu am adorat si filmul si mi-am impartit activitatea intre film si teatru cum am putut mai repede si mai bine. Fugeam de la Buftea la teatru si cand se punea bariera la "Doi cocosi›› eram innebunita ca nu ajung, ca incepea piesa fara mine. Eu am fost singura la parinti, parintii mei m-au adorat, am avut o educatie aleasa, faceam engleza, franceza, canto, pian, ma pregateam sa fiu actrita. Sibiul este o splendoare de oras plin de traditie culturala, cu niste profesori extraordinari, am avut o adolescenta nemaipomenita. Am trait toata viata mea, stiti cum spune Keats: "Un lucru frumos este o bucurie pentru vesnicie". Am luptat pentru frumos si lupt pana voi muri. E greu pe lume acum pentru foarte multi dintre noi din punct de vedere al sufletului. Depinde spre ce aspiri, ce idealuri ai, in momentul in care nu le mai ai si alergi numai dupa bani, dupa inavutire si dupa minciuna, eu zic ca esti un om pierdut in primul rand din punctul de vedere al omului care trebuie sa ii faca pe cei din jur mai buni. Imi doresc din tot sufletul sa ma iubeasca publicul la fel de mult ca pana acum si sa fiu sanatoasa si Dumnezeu sa ne dea niste ani mai buni de acum incolo."