Astăzi e ziua ta... Ion Besoiu!

“Tinereţea, cea mai frumoasă amintire”
Cele mai importante lucruri pe care le-a învăţat de-a lungul impresionantei sale cariere sunt seriozitatea, munca şi spiritul de prietenie, de colegialitate sinceră şi adevărată. Plus dorinţa de a fi tot mai bun. Maestrul Ion Besoiu împlineşte astăzi 78 de ani.

Desen de Romeo Răileanu

“Sunt la Sibiu pentru că aici vin să mă încarc sufleteşte. Sunt sibian, ador oraşul ăsta. Mă întorc mereu la glia asta, mă bucur de prietenia celor de aici, de căldura lor sufletească. Sunt aici şi pentru că sunt preşedintele Fundaţiei Sibiul Vechi, asociaţie care îi ajută pe tinerii talentaţi şi mă bucur de aprecierea lor.

Am debutat în actorie din întâmplare. Visam ori să mă fac marinar, ori profesor de literatură, fiindcă iubeam literatura. M-am înscris la Conservatorul din Sibiu pentru că îmi plăcea să scriu poezii. Iubeam poezia, îi iubeam pe Blaga, Arghezi, Goga. Voiam să le citesc frumos fetelor cărora le erau dedicate versurile. Eram elev, când Mircea Mureşan, cu care am rămas foarte bun prieten, a fost luat în armată. El era actor la teatrul din Sibiu, coleg cu fratele meu mai mare, Avram. Se juca piesa «Argilă şi porţelan» şi trebuia să-l înlocuiască cineva. S-au gândit la mine. Le-a plăcut cum am jucat şi mi-au zis: «Rămâi cu noi!». Mi-a spus un profesor foarte mare, care era atunci la Sibiu: «Dacă ai mirosit farmecul acela aparte al scenei, nu ai să mai pleci din teatru». Ceea ce s-a şi întâmplat. Am rămas acolo şi am legat o prietenie nu numai pe plan profesional, dar şi de suflet cu Radu Stanca, care m-a folosit foarte des în spectacolele pe care le punea în scenă. Aşa am jucat vreo 15 ani. A venit Liviu Ciulei să facă decorul unei piese pe care o punea în scenă Radu Stanca şi în care jucam şi eu. Şi m-a poftit atunci pe scena marelui teatru, mi-a propus să joc în filme... M-am mutat în Bucureşti, dar cu o oarecare durere în suflet, pentru că am ţinut foarte mult la oamenii de acolo, la oraş, la prieteniile extraordinare. Cea mai frumoasă amintire a mea este tinereţea. De aceea, am început să mă îmbrac în negru tot mai des... nu numai din cauză că mi-am pierdut sufletul-pereche, soţia mea, dar şi după tinereţea pe care nu o mai am.

Tinereţea pierdută! Îmi doresc sănătate şi să mai trăiesc încă câţiva ani, să mai pot juca nişte roluri. Tocilescu doreşte să joc într-un spectacol pe care îl pune în scenă la Teatrul Metropolis, împreună cu Radu Beligan. Aştept, de asemenea, propuneri de la un scenarist pentru un film sau, mă rog, un serial important. Aştept să văd şi filmul pe care l-am făcut cu Fanny Ardant, celebra regizoare şi actriţă de origine franceză, care se cheamă «Sânge şi cenuşă». Îmi doresc să mai am putere, să mai văd lucruri, să-mi mai fac prieteni credincioşi şi să-i păstrez pe cei care-i mai am, să-mi văd fata măritată, să văd un nepoţel sau o nepoată şi să fim fericiţi toţi.

Să trecem peste tot greul!”